:D postoi parovoz. confesiunile dogmatistei. lansare tm.

filmuleţ cu paravozul.

mulţam adi

trupa de la lansarea UVT. ger. siberia.

praznic luminos

Crăciunul e atît de aproape. Ar trebui să fim luminoşi. Să iubim. Să iertăm.

Dar nu ştiu cît de curaţi suntem ca să putem ajunge la iertare. Cred că simplu fapt că suntem îndrăgostiţi ar trebui să descopere lumea in adevărata ei lumină. Să rîdem şi să iertăm. Şi totuşi atît de puţin lucru nu putem face.

Din binecuvîntate pricini am primit dezlegare de post în perioada asta. Alţii au postit pentru mine. Din cauza asta nu simt bucuria Naşterii. Din cauza scîrbei nu simt bucuria Naşterii. Din cauza răutăţii lumii nu simt bucuria Naşterii. Din cauza făţărniciei preoţilor învăţători nu simt bucuria Naşterii.

Şi mă gîndesc la Gabi Marineasa, cel mai cuvios dintre necuvioşi (şi cuvioşi) care atunci cînd i-am dăruit cartea şi a văzut poza de pe coperta a 4a, a întrebat „Cu ţigara???”. Dumnezeu mă ştie Gabi, de ce m-aş ascunde de lume. Şi mi-a spus „Părintele Teofil spunea că păcatele se spovedesc, nu se povestesc.” Apoi a zîmbit. Fiindcă el e bun şi ştie să ierte. El poate ierta ca şi Hristos. El ar putea să se aşeze cu Iuda la masă ştiind că e vîndut cu preţul tîlharului.

Niciodată nu am avut virtute să înţeleg cum Iisus, preţuindu-l pe Iuda între cei aleşi, a iertat acestuia păcatul. Să dea tot şi să se aleagă cu scuiparea. Şi mă gîndesc că între mii şi mii de Iuzi, Iudă sunt şi eu că nu iert.

Mă bucur că nu mai predau religie. Eu nu mint. Nu aş putea vorbi copiilor de iertare. De iubirea aproapelui.

Şi totuşi am şi multă bucurie de Crăciun, chiar dacă nu duhovnicească, ea, e multă bucurie. Şi văd luminos lumea. Şi număr zilele.  Şi poate cîndva o să pot spune ca tatăl demonizatului „Cred Doamne, ajută necredinţei mele!”

tata de vorbă cu nimeni

tata se aşează pe o piatră galbenă din spatele casei

în jurul lui cineva a smuls trandafirii merele

au căzut din pomi şi s-au rostogolit pînă în iad

timişoara reply:

ghena

andreea toma, ana puşcaşu, oana doboşi

diana iepure, alexandru potcoavă

aici cel mai bine se văd dafina david şi natalia graur

prezentarea revistei la plic (şi în fundal: roxi, care ne-a ajutat mult)

BPR TEAM

chişinău reload

moni si vklvsk

ghena

dafi, bogdan, alex

hose

duducomplot

rugati-va ptr fratele alexandru 😛

(credit foto Ana Toma, curand si ea in poze)

Vakulovski fără frontiere (un poem de Alexandru Potcoavă)

pentru alexandru

.

am lipit ca niciodată două mese lungi

de prieteni adunaţi

din toate colţurile lumii

ciocnim pahare bem aprindem ţigări le

sudăm ne uităm la singurul scaun gol

pe care stă el şi râde şi râde şi e pizdeţ şi

asta ne întristează peste măsură

căci berea  se încălzeşte neatinsă

ţigara îi fumegă neaprinsă iar

scaunul scaunul lui singurul gol

nu-l poate umple tot râsul nostru

cum hohotul de departe

al fratelui surghiunit în siberia românilor

cum hohotul de aproape

al fratelui chemat pe nume

aici

în ţara fără graniţe a celor două mese lungi

în republica liberă papillon

.

Alexandru Potcoavă

12.12.2009

tot timpul acasă

bucureştiul în cîteva zile.

La tîrg am avut mai multe evenimente. Cel mai important moment pentru mine a fost DESIGUR lansarea volumului postoi parovoz. confesiunile dogmatistei.

Prima lansare am avut-o sîmbătă la standul Radio România.

A doua, care trebuia să se întâmple la standul Brumar, s-a petrecut în parcare. Vizavi de cei de la Brumar era un concert… aşa că am luat oamenii şi am fugit afară. Acolo, luminaţi de (maşina lui) Mihail Vakulovski, am lansat parovozul. Au vorbit: Crstina Ispas şi Octavian Soviany.

.

.

.

.

.

,

.

Octavian Soviany a vorbit cu o zi înainte şi la lansarea antologiei MINIMAL, a treia antologie de la Săvîrşin.

.

.

.

Duminică, am citi împreună cu „fantasticul” (autocaracterizare) Cosmin Perţa la Institutul Blecher, club de lectură iniţiat şi condus de Claudiu Komartin.

.

.

.

,.

.

.

.

 

(credit foto: ana-maria puşcaşu şi mihail vakulovski)