acum

acum

după miros

vântul care vine îmi spune precis

 

acum

e ziua în care trebuie să urc

pe moga, dealul din spatele şcolii,

chiar deasupra de cimitir

e un drum de căruţă

urc până se desparte în două

o cale în sus spre releu

una în jos, în fundătură.

 

acolo,

după ce cobori,

pe versantul din dreapta

să sap cu mâinile goale în zăpadă

cu grijă

apoi să dau frunzele moarte la o parte

 

acolo

chiar astăzi

sunt primii ghiocei din tomeşti

(pe care, de obicei, îi culegeam cu adina)

foto de Marius Muresan, preluată de pe grupul tomeştenilor

Publicitate

la 15 min.

pentru cei care nu au cont pe fb. 🙂

 

ce declară v.leac

clic aici

sagarmatha (1)

….

 

m-am născut peste secole

am luat trup

în uterul propriu subţire ca o coajă de ou

şi-am palpat istoria

de la mine cea dintîi la mine cel de pe urmă

am privit prin pielea translucidă înfrîngerile popoarelor

am ucis cu sabia cu bomba atomică

şi nu am adus nici o zi de pace

nu am gătit nici o oală cu mîncare

căprioarele şi urşii nu i-am vînat pentru poporul meu

 

generalii de dreapta şi de stînga beau sînge din cupe

şi-şi curăţă arma de oasele conducătorilor care au ratat

 

mă nasc la capătul răbdării

al foametei şi al bolilor

mă nasc să conduc foamea la disperare

să stăpînesc lumea altfel decît cei dinaintea mea

 

despic voinţa pămînturilor

cu răsuflarea

mă înconjor cu morţii din închisorile comuniştilor

mă acopăr cu slava gropilor comune

 

indienii şi-au dat fiicele după generalii armeni

au împlinit o naţie nouă

 

cer nou şi pămînt nou pentru cei care strigă

 

proprietarii de drept ai templului maiaş

ne respiră în ceafă aproape

tot mai aproape de noi şi de morţii lor

 

(poza se potriveste doar prin moment: nastere)

poza a. vakulovski

atac în altarul bisericii II

Nu am fost niciodată prea credincios, deşi sunt creştin-ortodox.

Vrând-nevrând însă, de la un timp, mă gândesc la Biserică şi la credinţă. Credeţi că trec printr-o iluminare? Nici vorbă. Gândurile mele vin de la lucruri cât se poate de lumeşti.

Cât mănâncă un preot? Cât sex face şi cu cine? Ce maşină conduce? De ce se fac biserici? De ce biserică, şi nu club de striptease sau de culturism? Sunt probleme la care se gândesc până la transpiraţie unii atei, nu credincioşii, cum ar fi logic şi normal. Vânătoarea de popi e asemănătoare acum cu vânătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu. Ca absolventă de Teologie, un răspuns coerent a dat Moni Stănilă într-un articol din TIMPUL. Eu însă vreau să dau un răspuns laic.

Maşinile luxoase, carnea în timp de post, sexul în mănăstiri sau adulterul preoţilor nu reprezintă Biserica. Şi, într-adevăr, ele sunt nişte probleme faţă de care Biserica trebuie să ia atitudine. Asta pe lângă implicarea preoţilor în politică şi în campaniile electorale. Mi se pare însă total greţos cum ateii mor de grija Bisericii. Mi s-ar părea normal să se bucure când văd un preot care se comportă ca ei. De altfel, asta şi sunt preoţii de care ei se leagă – nişte preoţi updataţi la societatea noastră (infectă şi coruptă). Mă mir că nu-s luaţi în braţe de jurnaliştii şi internauţii atei, pentru că sunt exact ca ei. Şi de cele mai multe ori critică preoţii chiar din maşini luxoase, cu un pahar de vodcă în faţă sau cu o iarbă în bot.

Am cunoscut şi eu preoţi meschini. Dar am cunoscut şi preoţi aşa cum ar trebui să fie. Şi datorită celor adevăraţi, şi nu numai, nu mi se deschide gura să spun ceva împotriva Bisericii. Mai bine vorbesc despre ce ştiu concret, decât să-mi dau cu părerea despre problemele în care sunt profan.

Atacurile asupra Bisericii mi se par foarte asemănătoare cu protestele comuniştilor. Pe de o parte, nu schimbă nimic. Pe de altă parte, provoacă greaţa celorlalţi. Nu văd niciun sens în a asculta un ateu vorbind de credinţă. Cel mult mi se poate părea absurd; mi-ar trezi râsul sau sila sus-amintită. Dar ce au în comun protestele comuniştilor şi atacurile asupra Bisericii? Paradoxal sau nu: publicitatea.

Alianţa se află într-o criză profundă, dar cu fiecare protest al comuniştilor se întăreşte. Pentru că, în contrast cu comuniştii, cei din AIE par chiar nevinovaţi, deşi nu întotdeauna e aşa. Protestele comuniştilor fac din Chişinău un oraş urât, mizerabil, pe care l-ai părăsi cu prima ocazie. Şi atacurile asupra Bisericii până la urmă îi fac publicitate. Cu cât mai mult e atacată de incompetenţi, cu atât mai mult oamenii se pot întreba ce au ateii cu preoţii şi, până la urmă, îşi pot pune problema credinţei. Aşa că orice publicitate e binevenită.

Şi acum – pauză de publicitate.

(articol apărut în Timpul, semnat de Alexandru Vakulovski)

mai puteţi vedea un material neoficial şi aici 🙂

atac în altarul Bisericii

(acest articol a apărut în Timpul, dar – dată fiind tema – vreau să apară şi pe blogul meu)

Din păcate, atacurile împotriva Bisericii Ortodoxe sunt nesfârşite. Şi mai rău – gratuite. Ori că vorbim de regimuri ateiste sau antiteiste, Biserica e întotdeauna lovită.

Pe reţelele de socializare, la cafenele, la TV – se găsesc mereu oameni aşa-zişi raţionali care se împiedică de Biserică. Ba se leagă de maşinile preoţilor, ba de opulenţa lăcaşurilor de cult, ba de mitropolit/patriarh. Exact ca la unele denominaţiuni creştine care decupează citate din Evanghelie şi le transformă în pietre de aruncat în capul altora, s-au înmulţit lozincile de tipul: „vinde tot ce ai şi dă săracilor” sau „mai uşor va intra camila (camila şi nu cămila, camila fiind funia de la plasele pescarilor) în urechea acului decât bogatul în împărăţia lui Dumnezeu”.

Acestor prigonitori ai Bisericii, le voi decupa şi eu citate să le demonstrez contrariul.

Cel mai des se invocă sărăcia pe care Hristos le-o cere oamenilor, dar nimeni nu îşi aminteşte citatul în care Biblia cere ca orice credincios să dea zeciuială Bisericii. Nici unul dintre noi nu a plătit vreodată Bisericii zece procente din veniturile proprii. Deşi în Noul Testament nu se vorbeşte clar de zeciuială, totuşi Iisus spune la Matei 23;23: „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”, de unde vedem că Iisus acceptă zeciuiala şi nu o condamnă, ci îi condamnă pe cei care se rezumă la zeciuială şi uită de alte fapte bune necesare mântuirii.

Ca să nu mai vorbesc de Anania şi Safira, care au fost omorâţi doar pentru că şi-au ascuns o parte din câştig: „Anania cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. (…) După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit.” (Faptele Apostolilor 5; 1-10)

Sau când Iisus îi trimite pe Apostoli să propovăduiască în cetăţi: „Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa” (Matei 10; 9-10) – vorbeşte despre datoria noastră de a le purta de grijă. Fiindcă asta înseamnă că „vrednic este lucrătorul de hrana sa”. Adică Apostolii sunt trimişi să vestească Evanghelia, iar cetăţile care îi vor primi sunt obligate să se ocupe de bunăstarea lor.

Nu ne deranjează maşina vecinului, dar ne deranjează maşina preotului. Nu ne deranjează restaurantele-kitsch construite gard în gard cu clădirile istorice, dar ne deranjează bisericile. Nu ne deranjează mâncarea plină de E-uri, dar ne deranjează burţile preoţilor.
Indiferent de scuzele pe care le veţi rosti, vă spun adevărat că acest tip de atitudine are în vedere persecutarea Bisericii Ortodoxe! Şi pe mine mă enervează maşinile preoţilor, dar nu mai mult decât cele ale primarilor sau ale parlamentarilor. Şi primarul face un jurământ faţă de comunitatea pe care o reprezintă, nu doar preoţii.
Cât despre sloganul „nu vrem biserici”, pot spune doar că nici eu nu vreau stadioane, dar nu o să îi supăr pe prietenii mei microbişti, aşa că fie şi stadioane, dar lăsaţi-ne biserica în pace.
Celor atât de nemulţumiţi şi de revoltaţi le dau un sfat nu tocmai creştinesc: scoateţi-vă de la biserică, renunţaţi la nuntă şi botez, înmormântaţi-vă fără preot, nu plătiţi cultul anual (care nu reprezintă niciun procent din veniturile voastre, ce să mai spunem de zeciuială) şi răcoriţi-vă supărarea cu gândul că voi nu participaţi cu niciun leu la opulenţa sfintelor biserici!

articolul poate fi citit şi aici