fara diacritice (ca numele tau)

Ianuarie 29, 2010

poveste pentru jacob sau pentru toti copiii care nu au crescut mari.

ursul nu mai e pacalit de vulpe cum ne-au spus bunicii nostri pentru ca de fapt el nu are coada.

si nici la pescuit nu merge ca ii plac mai mult pufuletii cu miere decat pestii de orice fel. nu-i plac pastravii din cauza punctelor care ii aminesc ursuletului (dupa caz – ursuletei) de pojar si rubeola. nu mananca nici somn fiindca miroase a noroi. bani de caviar nu are, iar pestii cei mai mari, care umbla pe strada cu ochii dupa fuste sunt foarte iuti si au gust a ceea ce mananca.

mai mult, uruletii din carpati au aflat ca circula zvonul prin orase cum ca ei au fost pacaliti de vulpe. desi nu stii cu vulpile astea niciodata ce sunt. ele mint atat de mult incat nici macar nu poti sti daca sunt vulpi sau alte animale viclene.

dupa acest zvon ursuletul principal din poveste s-a dus la autorul anonim si la cel cult si a facut o petitie pentru recunoasterea adevarului genetic ca ursuletii nu au coada din nascare si nici nu si-o baga pe unde se nimereste ca – asa-zisa – cumatra vulpe.

dupa ce s-a pus in miscare intregul sistem pentru validarea fizionomiei ursuletilor, ursuletul principal a facut o petrecere unde l-a invitat pe domnul pufulete si l-a

Citește restul acestei intrări »


de la lansare

Ianuarie 23, 2010

cornel ungureanu, eu, eugen bunaru, adrian bodnaru, viorel marineasa

.


lansare

Ianuarie 20, 2010


vă aştept!


despre timp/noi – cugetări siropoase :P

Ianuarie 18, 2010

în afinităţi selective şerban foarţă scria la un moment dat:

„Punctualitatea e, dealtfel, nu numai o simplă – elementară – politeţe (fie aceasta şi a regilor), dar, mai cu seamă, un adînc omagiu (cu toate că ne costă prea puţin) făcut aproapelui (care aşteaptă). Căci fiinţa noastră însăşi, alcătuită fiind din timp, pretinde să i se respecte – ori cel puţin, să i se recunoască – substanţa-i proprie: timpul.”

îmi dau deci seama cît din mine pierd aiurea, departe de tine.

realizez deci cît de puţin din mine (ca timp) am efectiv (şi afectiv).

conştientizez deci ce ar trebui să fac şi nu îndrăznesc.

dacă viaţa ar fi literatură, aş putea fenta. aş sări peste paginile care nu mă interesează, peste anostitatea unui job din care cîştig doar cît îmi trebuie ca să nu mor, şi aş citi paginile în care te duci în bucătărie să aduci cafeaua sau în care facem elicoptere  simple sau complexe ca să zburăm prin cameră cu toate basmele aproape.

aseară, cînd pe neaşteptate, s-a oprit curentul, am aprins nişte lumînări de la frate-miu şi mi-am amintit cum era mama tînără, în plin comunism. pe atunci nu o vedeam decît la lumînare. iar la culcare stătea lîngă noi cu o lanternă chioară, şi noi, toate trei – fetele, plîngeam  de frica nopţii, ea  – plîngea pentru viaţa ei. eu o pîndeam şi mi se părea că nici un alt om nu ştie să plîngă tăcut, doar cu lacrimi, fără nici un sunet. era marea provocare. voiam să învăţ să plîng ca ea. pentru tata. din cauza lui.

Citește restul acestei intrări »


pot?

Ianuarie 18, 2010

nu e vorba de orgolii sau ofense… doar de o nemulţumire – justificată cred eu.

după ce am fost nominalizată la premiul opera prima de la botoşani, premiu oferit lui sgb – il felicit; am avut neplăcerea să constat că atît în anunţul iniţial/oficial cît şi în preluarea lui de către reviste şi bloguri am apărut drept Monica Stănilă (ca să nu mai spun că într-o publicaţie locală eu eram Ionica Stănilă, iar Gabisa – era Mincu).

pur şi simplu m-a iritat povestea şi mă bucur că nu există obiceiul de a publica şi două-trei poeme ale nominalizaţilor fiindcă cine ştie ce surpriză mai aveam.

cei care au citit / măcar văzut cartea mea cam ştiu cum e semnată, pentru cei care nu – am pus o poză. 😀

concluzie: mi se pare penibil să ignori modul în care e semnată o carte.

eventual, aşa drept glumă, se putea: moni stănilă (botezată monica laura) 😛

(dedicat lui v. leac)


obligatoriu pentru toţi prietenii!!!!

Ianuarie 14, 2010

nu mai sunaţi pe vechiul meu nr de vodafone.

mi-am schimbat numărul.

pentru nr nou, dacă nu îl primiţi pe mail, solicitaţi-l.

mulţam!!!!!!!!!!!!!!


primele cronici la confesiuni

Ianuarie 12, 2010

De Daniel Vighi şi de Florin Caragiu.

Le mulţumesc.