coperta sagarmatha

Octombrie 22, 2012

 

mai sunt cateva mici (f mici) detalii de agaugat. printre care si sigla. insa sunt nerabdatoare sa o impartasesc cu voi 🙂


cam aşa, cam horror… sau good cat, dead cat

Octombrie 17, 2012

Aseară am fost la CDC, pe Puşkin 4, unde au avut loc câteva lecturi.

Oana Ninu din Stări intense

Un Cristian din Morţii Mă-tii.

Un fel de spectacol lectură prezentat de Viorel Pahomi.

Oana Ninu a mişcat fără discuţie sensibilitatea auditoriului. Un Cristian a smuls zâmbete, atenţie, apreciere.

Eu şi Sandu, dat fiind faptul că eram rupţi de somn, am hotărât să stăm şi la lectura următoare, apoi să fugim acasă.

Am stat şi mi-a părut rău. Când oamenii cred că înjuratul într-un text e scop în sine, te ia tristeţea. Dar nu numai înjuratul: textul citit era numai bun pentru un scenariu porno pervers. Nu avea cap, coadă, linie directoare. Nimic. Doar – ca să citez din text –  sex şi kkt.

(autocenzura)

Voiam să scriu această postare fiindcă au fost prezenţi mulţi tineri de la Republica şi Vlad Ioviţă. Tineri care mă cunosc, mai mult sau mai puţin. Nu aş vrea ca cineva să creadă că prezenţa mea la lectura respectivă înseamnă aprecierea în vreun fel a textului.

Nu ştiu cine e autorul Good Cat şi sper să nu aflu. Fiindcă ce am auzit a fost o formă de exibiţionism. Fără nici o valoare literară. Textul nu ducea nicăieri. Descrieri amănunţite despre sex, perversiuni şi nelipsitele înjurături.

Am mai fost de câteva ori la CDC şi am auzit piese faine. Unele chiar cu înjurături. Însă să te duci să asculţi doar înjurături, ce sens are?

Sigur CDC face bine că oferă spaţiu tuturor. Şi pisica respectivă (catul) poate scrie ce vrea. Nu îi cer să îşi ardă textele. Eu doar îmi spun părerea ca ascultător. Text varză. Horror.

Literatura nu e nici înjurătură, nici simpla ambiţie de a scrie.  Cine nu reuşeşte să-şi schimbe meseria.

Dumitru Crudu ne invitase să stăm la discuţii, dar nu am reuşit. De aceea mi-am spus aici părerea.


Ko Un – un poem. Săgeţi

Octombrie 11, 2012

(Am tradus – asa cum m-am priceput – un poem al poetului sud-corean, Ko Un. Unul dintre potenţialii câştigători ai Nobelului. Prima dată am citit poeme de ale lui acum câteva săptămâni şi mi-au plăcut mult!)

 

Săgeţi

 

Transformaţi în săgeţi

să pornim cu toţii, trup şi suflet,

străpungând aerul

să pornim, trup şi suflet,

fără nici o cale de întoarcere,

pironiţi acolo,

descompuşi de durerea uimitoarei noastre case,

Niciodată înapoi.

 

O ultimă respiraţie! Să ieşim din coloană acum,

aruncând ca pe nişte haine vechi

tot ce am avut decenii la rând,

tot ce ne-a bucurat decenii la rând,

tot ce am adunat decenii la rând,

fericirea,

soarta.

Transformaţi în săgeţi

să pornim cu toţii, trup şi suflet!

 

Aerul aclamă! Străpungându-l

să pornim cu toţii, trup şi suflet!

În umbra zilei ţinta se grăbeşte spre noi.

În sfârşit, ţinta se prăbuşeşte

într-o ploaie de sânge,

măcar o dată să rănim

ca săgeţile.

 

Niciodată înapoi!

Niciodată înapoi!

 

Bucuraţi-vă, săgeţi, săgeţile poporului nostru!

Bucuraţi-vă, Războinici! Spirite căzute!

 


poem pentru 3 octombrie.

Octombrie 3, 2012

joaca

 

copilul meu se va naşte primăvara

un copil isteţ cu ochii mari

cu gura frumoasă rotundă aşa cum are sandu în pozele vechi

din albumul pe care mihai îl scanează

an de an

 

ochelarii lui sunt binocluri meşterite din lentilele

aparatelor foto / vechi şi uzate

pe care singur le-a strâns şi le-a curăţat

în podul de la antoneşti

 

el stă dimineaţa lângă iaz

să vină o barcă

să-l plimbe

 

la baloşeşti

iese cu ticu la poartă

sub dud

 

şi tot vinul rămas la botez îl schimbă pe apă

 

uite, ticu – va zice – bunelul nu mi-a adus barca

mi-a dat o bibliotecă mare şi frumoasă

şi lentile pentru binocluri

prin care lumea se vede alb negru

şi pare mai clară

 

uite, ticu – va zice – bunelul alexei

mi-a dat o carte despre foamete şi nu-i aşa

ce minunat că noi doi

schimbăm vinul pe apă

că tu ai săpat o fântână cu care eşti mândru

chiar în grădină

 

şi apa ei încă nu ne ajunge nouă

fiindcă noi doi bem doar apă

şi lapte de capră

 

şi tu ai avut capre, dar le-a vândut bunica

în ziua de anul nou

 

tu te-ai dus la spital iar antonia nu merge

la capre, nu se face, e domnişoară

 

uite, ticu – va zice – de ziua mea

îi voi spune lui tata să-mi facă o barcă

 

să mergem după scoici pe iazul din antoneşti

să facem pâiniţe şi să le dăm la poartă săracilor

 

să le bea cu vinul ăsta şi să vadă şi ei

că noi doi

 

cel puţin stăm şi astăzi

la poartă şi ne jucăm