Vakulovski fără frontiere (un poem de Alexandru Potcoavă)

pentru alexandru

.

am lipit ca niciodată două mese lungi

de prieteni adunaţi

din toate colţurile lumii

ciocnim pahare bem aprindem ţigări le

sudăm ne uităm la singurul scaun gol

pe care stă el şi râde şi râde şi e pizdeţ şi

asta ne întristează peste măsură

căci berea  se încălzeşte neatinsă

ţigara îi fumegă neaprinsă iar

scaunul scaunul lui singurul gol

nu-l poate umple tot râsul nostru

cum hohotul de departe

al fratelui surghiunit în siberia românilor

cum hohotul de aproape

al fratelui chemat pe nume

aici

în ţara fără graniţe a celor două mese lungi

în republica liberă papillon

.

Alexandru Potcoavă

12.12.2009

tot timpul acasă

Anunțuri

3 Responses to Vakulovski fără frontiere (un poem de Alexandru Potcoavă)

  1. vklvsk spune:

    Mersi Alexandru, mersi Moni.
    Deja ştiţi: şi mie mi-e foarte dor de voi.

    Apreciază

  2. moni stanila spune:

    :*

    Apreciază

  3. anonim spune:

    e un poem fara frontiere. e fain. bravo, alex.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s