în atenţia noastră, a celor din bor: aberaţie canonică

Episcopul vicar, conform Dogmaticii şi canoanelor, are rolul de a-l reprezenta pe un episcop plin, atunci când acesta nu poate fi prezent.

În Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, vicarii au avut întotdeauna drept de vot, deşi ei reprezintă acelaşi scaun episcopal cu episcopul plin.  Haric, un vicar e egal cu superiorul său. Administrativ – nu!

Dar în România se poate! IPS Nicolae Corneanu şi PS Paisie Lugojanul, vor semna împreună actele administrative. Adică – canonic – un act va fi semnat de două ori în numele aceleiaşi turme. De un „eu” şi de un reprezentat al „eului”, ca şi când „eul” absentează.

Ce se întâmplă în BOR? De ce încălcăm canoanele?

De ce nu e respectată bătrâneţea mitropolitului nostru? Oare nu e scris în Biblie că nu poate fi ucenicul mai mare decît învăţătorul? (am în vedere aici că însuşi patriarhul a fost vicar mitropolitului Nicolae)

Care e motivul real al acestei atitudini?

De ce anume se învîrte subiectul în jurul puterii administrative?

Ce a reprezentat ptr Patriarhie petiţia semnată de credincioşi?

Şi, că tot veni vorba, părerea turmei nu a contat nici la Româneşti. Am trista senzaţie că turma Banatului e văzută chiar ca o adunătură de oi şi păstorii nu sunt interesaţi de doleanţele ei.

În fine, astea sunt simple întrebări, iar hotărârea Sinodului e o simplă aberaţie canonică.

nelămuriri???

The main difference between Romania and Moldova sau al cui e coteţul

E un tip pe FB care are un album cu poze intitulat The main difference between Romania and Moldova  şi unde a postat niste poze în care realitatea e mult exagerată. În ro super drumuri, în md noroi; la noi poliţie mişto, în md miliţie bătăuşă.

Tipul ăsta a uitat să menţioneze cea mai importantă diferenţă between…

Când Sandu a fost expulzat multă lume a preluat acest stencil

Deşi mulţi din blogosfera românească l-au preluat, nimeni nu s-a gîndit să şi-l împroprieze. Poate fiindcă cei mai mulţi ştiau  nu doar că e făcut de Sandu, dar şi că acel copil simpatic din mijloc e tocmai autorul.

Oricum the big difference e că nici un bloger român nu l-a furat pe Sandu de la Sandu.

Tipul ăsta ne atrage atenţia asupra diferenţelor majore prin însăşi atitudinea sa.  Numele său de bloger şi de profil fb e furat.

Şi poza a fost aceasta (vezi )

Băiatul asta, finul lui Sandu (dacă ţinem cont că e botezat de Sandu), a mai furat cîteva poze făcute de Sandu prin Chişinău, plus astea două:

una şi una

.

.

.

.

.

.

Sandu i-a scris acestui „Neam Zaibit” acum cîteva luni să treacă sursa pozelor. Acest „fin” a scos umbrela şi s-a făcut că plouă.  Nici măcar nu a răspuns. Cei de la Facebook, au înţeles ei cîte ceva din poza de profil, şi i-au scos-o. Tipul f revoltat scrie pe wall „Mă duc acasă şi redesenez logo-ul în Paint.” Poftim???? Băiatule, vezi DEXul ca să ştii ce înseamnă REdesenat!

Din fericire pentru cei care urăsc plagiatul de ori ce fel, nu poţi susţine că redesenezi un desen care habar nu ai unde e! Doar dacă te gîndeşti să le furi fraţilor Vakulovski coteţul în care se adăpostesc găinile fiindcă – sigur, nu aveai de unde să ştii – originalul redat de aceste poze, unde apare prima dată „neam zaibit”, adăposteşte găinile şi găinaţul.

Ruşinică!

moartea părintelui Arsenie Papacioc nu este o ştire naţională!

Dacă elevii au făcut-o de oaie, de ce să nu dăm vina pe profesorii corigenţi. Îi invit pe cei de la ştiri la titularizare.

Bineînţeles că ori copie un profesor, ori notele sunt proaste – exemplele încep cu cei de la Religie. Aş fi curioasă dacă Andreea Esca a deschis din curiozitate subiectul de titularizare la religie. Înainte de a fi de acord să prezinte la ştiri notele profesorilor. De parcă elevii de la bac, au căzut din cauza religiei!

M-am uitat la subiecte. Ce ar fi trebuit să scrie candidatii:

1. Totul despre Arie şi învăţătura lui greşită despre Iisus Hristos + dioprosopismul lui Nectarie. (Ambele erezii hristologice, de altfel acest tip de erezii necesită o amplă prezentare.) Şi tot aici: hotărîrile dogmatice de la 3 Sinoade Ecumenice, ultimul fiind despre iconoclasm – greu de rezumat intr-o pagina. Tot la primul subiect: TOTUL despre nădejde – patru subpuncte

2. Începuturile vieţii crestine pe teritoriul ţării noastre:
a. Dovezile paleocrestine din Transilvania;
b. Dovezile paleocrestine din Dobrogea;
c. Episcopia Tomisului.

Cam cîteva pagini şi aici. Plus mai un subiect, deloc simpluţ şi scurtuţ, despre Sf Tradiţie şi Sf Scriptură – despre care am scris azi un articol ce va apărea în Timpul de vineri. Menţionez că m-am referit doar la raportul dintre ele şi la aportul celei dintîi la cea de pe urmă. (f greu m-am încadrat într-o pagină)

Recunosc că am avut şi neşansa să cunosc profesori slab pregătiţi sau deloc pregătiţi în peregrinările mele prin învăţămînt, însă subiectele ce se dau la titularizare sunt o ruşine pentru cei care le gîndesc.

Ultima dată cînd am fost într-un astfel de concurs nu am luat nici măcar 9 (am avut 8,9). Am fost a doua pe judeţ şi pentru nota asta – care nu mi se pare nici acum grozavă – am scris 21 de pagini. Nici măcar nu am avut timp să tuşesc. Nu am folosit nici o ciornă. De cînd am primit subiectul am scris fără să ridic ochii din foaie. Şi am luat 8,9. (recunosc că urăsc partea de metodică :D, deşi am rezolvat-o şi pe aia).

Şi totuşi, deşi cei de la ştirile protv încep întotdeauna cu oile din curtea Bisericii, la cele mai importante ştiri ale zilei nu au spus nici un cuvânt despre moartea părintelui Arsenie Papacioc care  pe lîngă faptul că a fost un far al Ortodoxiei, a fost şi victimă a comunisului. (E drept că au postat pe siteul lor, pentru toţi cei care citesc ştirile la net). A fost prima dată în viaţă cînd am urmărit ştirile de la un capăt la altul, am suportat chiar şi reclamele, doar ca să văd dacă dau ştirea asta sau nu.

Ei bine, am văzut-o pe gagica lui Năstase. Mişto, nu?

Pînă la urmă, asta ne reprezintă în momentul de faţă: nu martirii neamului, ci ţoapele care apar în ştiri – pe foaie sau pe sticlă.

Nu mai pot spune decât atît: România – înainte! că-nainte era mai bine. RUŞINE!

o poză dedicată părintelui Arsenie:

o rîndunică pregătită să îşi lase cuibul şi să zboare – poză făcută de mine acum 10 zile

PS. După ce au dat-o la ştiri pe o profesoară de civică doar de dragul dezacordului ei, s-au grăbit să-şi îndeplinească şi ei norma anunţîndu-ne că pentru MAI se pregătesc „alţii serii de candidaţi”.

o poză cît o mie de cuvinte

Părintele Arsenie Papacioc s-a mutat la Domnul şi pentru că nu pot spune nimic altceva:

poza e făcută de mine în 2008

în Timpul de săptămîna trecută

altceva despre spovedanie:

În urma articolului meu anterior despre spovedanie, m-am gândit să scriu despre consilierea psihologică, atât de apreciată în Occident. Cât despre alte opinii legate de tema dată, nu cred că e nici cazul, nici locul să pornim o dispută interconfesională… continuare

dar şi despre poli-ticienii / valenţii noştri:

De multe ori mă gândesc că etimologia cuvântului „politică” e o altă gogoaşă îndesată în guşa noastră de iubiţii politicieni. „Politică” s-a format din grecescul poleos, care însemna cetate. Dar tot am o bănuială că vine de la poli – mai multe. Mai multe feţe, mai multe minciuni, mai multe partide, mai multe… continuare

şi poza săptămînii:

o amintire din Turcia

În octombrie, 2010, la festivalul din Ordu.

Eren recită un poem de-al meu în turcă 🙂

suna fain, nu?

şi o poză:

(directorul festivalului, poetul Sinai Tepe, împreună cu fiul său Basat şi cu Eren)

ce mai fac

de o lună colaborez la timpul.
m-am gîndit să îmi trec şi aici articolele.
azi a aparut si un nou interviu cu mine.
„Moni Stănilă este o tânără scriitoare de la Timişoara, care s-a stabilit la Chişinău. A scos deja două volume, unul de poezie şi un jurnal de convertire. E prezentă în mai multe antologii. De un an, de când se află în R. Moldova, a reuşit să facă o mulţime de lucruri importante: s-a căsătorit cu scriitorul Alexandru Vakulovski, a lansat Cenaclul „Republica” şi, de curând, în fiecare vineri susţine o rubrică la TIMPUL. În tot ce face se resimte pasiunea ei pentru teologie, care nu e doar pasiune, ci chiar sensul vieţii. Nimic întâmplător, deoarece Moni Stănilă a făcut la Timişoara Facultatea de Filologie şi Teologie, iar la Sibiu şi-a susţinut şi masteratul în Teologie…
…. continuarea aici”

iar articolele mele de vineri le puteti citi pe linkurile de mai jos:

spovedania – taina vindecării sufletului

de ce beau moldovenii sau ce pasiuni avem

pe aceeaşi stradă

pentru mami, azi cind ma gindesc doar la ea 🙂
.

aplecată peste balustrada balconului
prind fluturi şi pungi umflate de vânt
pe aceeaşi stradă unde pândeam cărăbuşii de mai
cu pumnii înfipţi în aer
.
mama e o păpuşă de cârpe la fereastră
ţip bucuroasă sar şi arăt cu degetul transparent
îi simt mirosul printre mingi şi biciclete
mama nu mai e în spital
îşi flutură mâneca atunci când
vântul trece prin sticlă
.