o grămadă de copii :D (în tiuk)

în noul număr din tiuk „poveşti” din kopilărie la kopilozaur!

tot aici un interviu cu mine realizat de mihai vakulovski

cronica cristinei ispas la postoi, apărută în orizont, într-o variantă mai mare 😀

şi şocurile copilăriei

DIalog

– simţi? întrebă ea.

– simt. răspunse el sec.

– ce simţi?

– că arzi. ai temperatură.

– o să mor?

– nu cred.

se lăsă pe spate între pernele moi umplute cu pene. se lăsă şi ea.

priveau printre jaluzelele desfăcute doar atît cît să poată vedea un petec de cer.

– vezi?

– văd.

– ce vezi? insistă el.

– cerul senin.

se ridică şi îşi scoase bluza de pijama. ea îşi scoase pulovărul negru din melană, cumpărat de la secondul din piaţă.

– mă iubeşti?

– te iubesc?

– ca la început?

– poate mai mult.

dezgolit pînă la brîu privi încă o dată pe geam. soarele pătrundea hotărît printre jaluzele. ea îşi privi bustul gol în oglindă cu un soi de teamă. îşi palpă extremitatea inferioară a sînului drept. oftă.  luna era mult mai discretă, dar rece ca mîinile ei.

aprinsese veioza şi îşi opri telefonul. îşi luă cămaşa de noapte în acelaşi timp în care el îşi pusese hanoracul roşu cu glugă impermeabilă.

ieşi pe uşă agăţînd în grabă cheile. „noapte bună iubito. ”

ziua stătea să înceapă

Publicitate

pînă acolo. şi de acolo./primăvara poeţilor la oneşti

pe 11 aprilie…

…Lazi ar fi împlinit 40 de ani.

Cînd l-am cunoscut pe Lazi, tehnicianul nostru de la CS,

am văzut o strălucire întunecată a ochilor;

am crezut atunci că este credincios

că numai cei care înţeleg rostul vieţii pot privi atît de adînc.

Apoi am aflat că greşesc. Lazi vedea cu alţi ochi lumea,

nu neapărat cu cei ai misticului.

Lazi era foarte bolnav şi privea în jurul său cu o suferinţă asumată

şi reală.

Azi noapte a murit.

După ce a plecat dintre noi şi Cosmin Lungu, pierderea lui Lazi ne aminteşte o dată în plus că viaţa e – aşa cum ştim de 3000 de ani – deşertăciune. Îmi pare foarte rău.

poze sau un alt poem cu tata

tata a plecat de acasă în februarie

şi-a adunat toate lucrurile

şi apoi – în alt februarie – am apărut să-mi cer drepturile

cristina ispas depre postoi

aici găsiţi cronica cristinei ispas la postoi parovoz. confesiunile dogmatistei

lady lazarus

În calitate de membru supleant al juriului care a acordat onorantul şi rîvnitul premiu „Lady Lazarus”, cel mai bun premiu de poezie din lume, după cum spunea trimisul nostru special (ales) la Curtea de  Poezie Radu Vancu, vreau să asigur cititorii ştirilor poetice că acordarea premiului s-a înfăptuit în deplină unanimitate.

Cei care încă nu au aflat că Premiul Lady Lazarus a fost acordat poetei Diana Geacăr pentru volumul Frumuseţea bărbatului căsătorit, cît şi cei care nu au citit cartea, dar o vor face în urma acestei ştiri poetice, să identifice 5 din calităţile incontestabile ale volumului în cauză care au dus la acordarea premiului sau să ne spună cîteva din poemele preferate ale acestei cărţi.

Într-o ordine prescurtată de idei:

– cartea poetei Diana Geacăr – Frumuseţea bărbatului căsătorit, este, după părerea mea, o foarte bună carte de poezie (remarcabilă în mod deosebit între volumele de poezie din 2009) care merită citită şi discutată.