altceva de prin împrejurimi

la obîrşia totul are miros de lapte.

şi lumea e un joc.

la obîrşia spre fîntîna ursului

e casa familiei cerbu

Publicitate

ce e spata? unde e spata?

Întoarsă de la Lipova nu mă pot abţine să nu scriu cîteva rînduri.

Am o mare – foarte mare – tristeţe! Spata e „ţipenia” (cum o numeşte d-l Vighi), e satul capătului de lume, aşezat undeva între comuna Bara şi satul Dobreşti (locul de baştină al PF Daniel, patriarhul BOR).

Acolo oile pasc liniştite cărămizile rîncede ale altarului. Acolo s-a înpămîntenit „urîciunea pustiirii”. Acolo biserica e o grămadă de gunoi în vîrful căreia tronează sfîntul altar. Pe altar două cununi ruginite, un chivot fragmentat, litierul sau sfîntul disc… nu ştiu, n-am îndrăznit să trec dincolo de uşile altarului şi rahatul bufniţelor.

 

blogoepistolă pentru ghena(die)

 toţi oamenii sensibili se nasc cu poezia ascunsă sub degetele cu care refuză să scrie.

 

 

„(…)merg spre nord. aproape fericit.”

la lipova

mîine plec la lipova cu ariergarda.

sigur va fi frumos si bine.

.

vor fi si miruna vlada cu octavian soviany – pe care timişorenii îi îndrăgesc enorm!

va mai fi şi caius dobrescu.

.

fain, nu?

poem despre lucrurile şoptite

între noi stau zece mii de oameni

deşi te văd deasupra tuturor – gol la fereastră

tu nu fumezi

n-ai fumat niciodată

 .

totuşi, la fereastră, gol, fumînd

 .

toate poveştile le-ai îmbrăcat

în haine

le-ai aşezat la geam

în ghivece

 .

ia-ţi sania

drumurile pavate abia se topesc sub
paşii mărunţi

lunecăm în coloane spre casele pitice
am tăcut o vreme
ne atingeam
mâinile ascunse sub hainele groase
ne privim zâmbind într-un fel al nostru

când s-au depărtat
uitând de toate
tropăiam bucuroşi
(amintindu-mi parcă de genericul de la gala
desenelor animate)

– marea a îngheţat pentru prima dată anul ăsta –
ia-ţi sania şi hai să navigăm.