cînd vîntul bate la antonesti…

Martie 25, 2011

Anunțuri

alcoolul e prietenul meu!

Martie 15, 2011

cumnatul meu, mihai, mi-a dat o rubrică permanentă la tiuk! Show Recent Messages sau mess-interviurile mele.

şi pentru că se apropie tiukul de primăvară, plin de surprize – datorită lui mihai-  m-am gîndit să vă fac şi eu un preeveniment în aşteptarea lui

în tiukul de primăvară v-am dat întîlnire cu Diana Iepure, Răzvan Ţupa, Nick Făgădar, Radu Pavel Gheo şi – cel pe care vi-l prezint în pregustare (mai jos) – poetul georgian Shota Iatashvili.

Shota Iatashvili: ascult

Moni Stanila: capusta

Shota Iatashvili: cred că nu am folosit cuvântul ăsta niciodată în poeziile mele. dacă e aşa, înseamnă că nu sunt scriitor pentru copii. nu-s deloc un scriitor pentru copii; şi asta e rău 😦

Moni Stanila: curtea de arges

Shota Iatashvili: fereastră spre Europa (aici a fost prima dată când am fost invitat în Europa, după asta au urmat şi alte invitaţii în diferite ţări)

Moni Stanila: urss

Shota Iatashvili: jumătate din viaţa mea conştientă. acum am 44. nimeni nu îşi aminteşte de primii 4 ani. 44-4=40. pe urmă 40:2=20. 20 de ani am trăit în URSS, pe urmă 20 în Georgia independentă.

Moni Stanila: independenţă

Shota Iatashvili: un cuvânt foarte bun, dar care aduce mari nenorociri. Aşa a fost în Georgia.

Moni Stanila: georgia

Shota Iatashvili: ţara pe care nu ştiu de ce o iubesc atât de mult prietenii mei străini 🙂

Moni Stanila: moldova

Shota Iatashvili: Nistru şi Lorcenkov. Cu Nistru a jucat fotbal Dinamo Tbilisi, iar Lorcenkov a fost primul om din Moldova pe care l-am întâlnit. Pe urmă Leo Botnaru, ale cărui poezii le-am tradus, apoi prietenii mei Saşa şi Moni… 😉

şi să nu uit: în URSS erau trei vinuri – georgian, moldovenesc şi din Crimeea

Moni Stanila: casa

Shota Iatashvili:

iată

iată casa

iată casa mea

atît de des mi-am citit poezia că aproape ea a devenit casa mea. dar acolo e multă lume, copiii aleargă, bunica ţipă la ei, vin oaspeţi, beau, pleacă…e multă gălăgie în poezia asta. seamănă cu versurile futuriştilor

Moni Stanila: versuri

Shota Iatashvili: n-am răspuns 🙂. am început să mă gândesc, m-am pierdut, nu mai ştiu ce se poate face. înseamnă că nu am o asociaţie directă.

Moni Stanila: ordu or not to do

Shota Iatashvili: raki, zile înnorate, muzică cu volum foarte tare în restaurante. Mesut în ultima seară, în holul hotelului, îşi scoate cravata şi vorbeşte juma’ de oră despre orgasm 🙂. Tozan nebărbierit, slab, în impermeabil… un poet adevărat.

Moni Stanila: premiul naţional

Shota Iatashvili: mă tem de aşa premii şi de laureaţi, ca şi cum nu ar fi adevărate.[i]

Moni Stanila: alcool

Shota Iatashvili: prietenul meu! de multe ori ajută, dar câteodată mă înşeală 🙂

Moni Stanila: maradona

Shota Iatashvili: borges

Moni Stanila: shota iatashvili

Shota Iatashvili: uneori scriu numele ăsta în limbi străine pe google, apoi îl verific 🙂

 

eu şi şota la festivalul din Ordu, Turcia.

[i] Atît Shota Iatashvili, cît şi soţia lui, sunt laureaţi ai premiului naţional pentru poezie din Georgia.


despre imigrare şi moarte.

Martie 13, 2011

M-am tot gîndit că ar trebui să scriu pe blog despre stupidul demers făcut în vederea obţinerii statutului de imigrant; despre controalele medicale nesfîrşite, despre proasta informare, despre cum am sărit gardul la consulat.

Dar între timp a venit primăvara şi am fost preocupata de crăciunelul meu înflorit, de crizantema mea vişinie, de angliceii pe care mi i-a luat Sandu după ce – în sfîrşit! – am depus actele.

Dar între timp a venit primăvara şi la noi la geam s-au adunat gaiţele, s-au înmulţit piţigoii, s-au rărit ciorile şi s-au înghesuit ciocănitorile. Aşa că de unde timp de blogosferă.

Şi cînd m-am hotărît să vă povestesc cumplitul meu calvar, a început Postul Paştelui şi m-am gîndit că sunt cruci pe lume mai mari şi mai grele, apoi a venit necazul din Japonia şi iarăşi m-am gîndit că nu am nimic important de povestit.

poate doar să dau un mic detaliu despre seara de 8 a lunii curente 😀


în loc de mărţişor – tomeştenilor

Martie 1, 2011

TOMEŞTI

.

.

bicicleta vibrează sub palme.
casele se pitesc sub streşini
cînd trec eu pe bicicleta tatei
prin tomeşti
aici avioanele întind fermoare albe pe dealuri
copiii le urmăresc cu mîinile întinse
.
puii de găină ies din ou, apoi sunt puşi
în cutii de carton –
cu puful prins încă
în vîscozitatea albuşului – se îngrămădesc
unii în alţii
.
cîte un vecin se îmbată, cîte unul moare
bunicii îşi plimbă de mînă nepoţii
le arată purceii şi cîinii –
ştim că în tomeşti e întotdeauna bine
.
viteza-i o problemă
cînd treci în fugă
tomeştiul rămîne
o comună cu blocuri egale
.
apoi tata:
ţi-a crescut barbă
şi dă obrazul mai aproape să văd
nu tată, ai visat urît
stai, linişteşte-te,
e umbra
.
şi iar drumul, ţăcănitul spiţelor
.
salcîmii şi brazii cresc pe acelaşi nivel
şi după ploaie locuitorii merg în grupuri
mici să culeagă cuci şi pitonci,
crăiţe şi ghebe
.
ne întindem în iarbă
furnicile ne caută
zmeura nu o strînge nimeni, murele
se usucă
.
uneori poate fi trist
n-o să rămânem aici pentru mult timp
noaptea cel mai important
e să ieşi din casă
să închizi găinile şi să verifici starea vremii
.
dacă vine furtuna curentul electric şi apa
se întrerup
.
e important să verifici noaptea de pe balcon
cine se uită la televizor
şi cine fumează la ferestre
.
acum sunt lîngă cimitirul catolic
cîinii au început să latre
ai dreptul să mergi după crăiţe şi cuci
e important.
te ajut
să te strecori în pădure.

.

(poem publicat în antologia Minimal)