o discuţie cu Ghena Popescu

„Eu nu cer. Ce mi-e necesar îmi iau singur. Sau protestez în raportul în care pot fi alături de cei care pot cere ceva sau lua. Eu îmi închipui că mă pot mulţumi cu mult mai puţin decât îmi imaginez. Nu cer. Nu spun că asta e bine sau rău. Încă nu am o grilă pentru bine şi rău; nu pot spune ce e bine sau rău. Ce fac e mai degrabă o formă a răbdării.”

interviul intreg pe punkt

alcoolul e prietenul meu!

cumnatul meu, mihai, mi-a dat o rubrică permanentă la tiuk! Show Recent Messages sau mess-interviurile mele.

şi pentru că se apropie tiukul de primăvară, plin de surprize – datorită lui mihai-  m-am gîndit să vă fac şi eu un preeveniment în aşteptarea lui

în tiukul de primăvară v-am dat întîlnire cu Diana Iepure, Răzvan Ţupa, Nick Făgădar, Radu Pavel Gheo şi – cel pe care vi-l prezint în pregustare (mai jos) – poetul georgian Shota Iatashvili.

Shota Iatashvili: ascult

Moni Stanila: capusta

Shota Iatashvili: cred că nu am folosit cuvântul ăsta niciodată în poeziile mele. dacă e aşa, înseamnă că nu sunt scriitor pentru copii. nu-s deloc un scriitor pentru copii; şi asta e rău 😦

Moni Stanila: curtea de arges

Shota Iatashvili: fereastră spre Europa (aici a fost prima dată când am fost invitat în Europa, după asta au urmat şi alte invitaţii în diferite ţări)

Moni Stanila: urss

Shota Iatashvili: jumătate din viaţa mea conştientă. acum am 44. nimeni nu îşi aminteşte de primii 4 ani. 44-4=40. pe urmă 40:2=20. 20 de ani am trăit în URSS, pe urmă 20 în Georgia independentă.

Moni Stanila: independenţă

Shota Iatashvili: un cuvânt foarte bun, dar care aduce mari nenorociri. Aşa a fost în Georgia.

Moni Stanila: georgia

Shota Iatashvili: ţara pe care nu ştiu de ce o iubesc atât de mult prietenii mei străini 🙂

Moni Stanila: moldova

Shota Iatashvili: Nistru şi Lorcenkov. Cu Nistru a jucat fotbal Dinamo Tbilisi, iar Lorcenkov a fost primul om din Moldova pe care l-am întâlnit. Pe urmă Leo Botnaru, ale cărui poezii le-am tradus, apoi prietenii mei Saşa şi Moni… 😉

şi să nu uit: în URSS erau trei vinuri – georgian, moldovenesc şi din Crimeea

Moni Stanila: casa

Shota Iatashvili:

iată

iată casa

iată casa mea

atît de des mi-am citit poezia că aproape ea a devenit casa mea. dar acolo e multă lume, copiii aleargă, bunica ţipă la ei, vin oaspeţi, beau, pleacă…e multă gălăgie în poezia asta. seamănă cu versurile futuriştilor

Moni Stanila: versuri

Shota Iatashvili: n-am răspuns 🙂. am început să mă gândesc, m-am pierdut, nu mai ştiu ce se poate face. înseamnă că nu am o asociaţie directă.

Moni Stanila: ordu or not to do

Shota Iatashvili: raki, zile înnorate, muzică cu volum foarte tare în restaurante. Mesut în ultima seară, în holul hotelului, îşi scoate cravata şi vorbeşte juma’ de oră despre orgasm 🙂. Tozan nebărbierit, slab, în impermeabil… un poet adevărat.

Moni Stanila: premiul naţional

Shota Iatashvili: mă tem de aşa premii şi de laureaţi, ca şi cum nu ar fi adevărate.[i]

Moni Stanila: alcool

Shota Iatashvili: prietenul meu! de multe ori ajută, dar câteodată mă înşeală 🙂

Moni Stanila: maradona

Shota Iatashvili: borges

Moni Stanila: shota iatashvili

Shota Iatashvili: uneori scriu numele ăsta în limbi străine pe google, apoi îl verific 🙂

 

eu şi şota la festivalul din Ordu, Turcia.

---

[i] Atît Shota Iatashvili, cît şi soţia lui, sunt laureaţi ai premiului naţional pentru poezie din Georgia.

pentru prietenii care nu au văzut încă

o emisiune din chişinău.
prezentator sergiu voloc
scenarist alexandru vakulovski

neconventional :P

dupa ce „postoiul” a avut parte la prima lansare de un spatiu neconventional – parcarea de la trag, la lumina farurilor lui m.vakulovski, pe blogul aceluiasi a iesit si primul interviu neconventional la subsolul cronicii sale despre cartea mea.

pentru amanunte – cum s-ar zice – clic aici 😀