Lansare cu cântec!!!! la Timişoara

Noiembrie 28, 2011

PS Bruiaj, mulţumim pentru afiş, e f fain

Anunțuri

27 noiembrie

Noiembrie 27, 2011

acum trei ani eram la bucureşti cu antologia nasturi în lanul de porumb.

acum doi ani eram la bucureşti să lansaz postoi parovoz. confesiunile dogmetistei.

anul trecut eram în ştefan-vodă să semnez cu sandu certificatul de căsătorie.

anul acesta sunt acasă. nu fac nimic. urmăresc bobocii crăciunelului. afară deja se întunecă. a fot senin. a fost cald. e ziua unchiului lui sandu.

 

sărbătorim un an de la faza legală.

noi de fapt am avut 3 nunţi: 4 septembrie, 9 octombrie, 27 noiembrie.

mâine e ziua taniei.


ajutaţi-l să crească!

Noiembrie 17, 2011

un blog de sculptor.

unul adevărat (sculptorul)

daca nu credeţi, verificaţi aici

şi dacă vă place, adăugaţi-l la lista voastră de bloguri.

 


cu 40 de ani în urmă…

Noiembrie 13, 2011

… se punea la cale clanul stănilă 🙂

azi sunt 40 de ani de când s-au căsătorit mami şi ticu. dacă nu sunt acolo să le duc nişte flori, le trimit online flori de primăvară.

ca să mai trăiască multe anotimpuri împreună!

şi un poem de dragoste 🙂

.

denie pentru sulamita

 

 

mă apropii de tine cu toate jivinele nopţii

îţi adîncesc cărările spre mare

spre locul unde apele ei sunt negre şi înalte

ca o frunte de zeu

 

ca Iisus o să păşeşti peste valuri

trupul mare şi alb

o să îl porţi spre ţărmul opus

unde te aşteaptă

 

jivinele nopţii îţi joacă în păr

sunt tobe cerceii tăi aruncaţi

printre scoici

 

şi noi dansăm

dansăm moartea ta şi bem

gurile noastre duhnesc a rachiu

nu vorbim limbi ştiute

cuvintele noastre

sunt răcnete

 

în noaptea asta vom rupe

braţele din jurul tău şi te vom

lega cu alge

te vom lua acasă

tîrîndu-te prin mare

 

şi armele noastre sunt ochii

aprinşi care taie

şi taie în carne

 

priveşte-te în faţă

priveşte-ţi pîntecul plin de ciment

 

aici

pe malul turcesc

 

acoperă-ţi pieptul

pune-ţi încălţări de oţel

plecăm acasă pe mare

 

dansez în jurul tău tăindu-mi

braţele bucată cu bucată

degetele mele mîngîie cîinii

ca nişte fulgi

 

dansează cu mine

şi jură-mi că mergem acasă pe mare

cu ochii noştri

care taie

şi taie în carne

 

 

uite

 

 


Decembrie vine cu poezii şi povestiri

Noiembrie 11, 2011

Încep lungile seri literare la Timişoara. Din 3 decembrie pînă în 7.

Cenaclul Pavel Dan şi Atelierul Vlad Ioviţă – derulează proiectul Interferenţe.Vă dăm întâlnire cu:

Dumitru Crudu

Carolina Vozian

Ion Buzu

Cristi Mariuţa

– vin la Timişoara unde vor avea lecturi şi lansarea antologiei Vlad Ioviţa

USR Timişoara şi Cenaclul Republica lansează în aceeaşi perioadă:

– În gura foametei de Alexei Vakulovski şi Oameni din Chişinău de Dumitru Crudu.

Mai am un singur doors – Antologie realizată de Daniel Silvian Petre.

Vom amesteca invitaţii şi lansările. Întîlniri lungi.

 

Mai vreo două zile şi revenim cu detalii!

manufactură de Alexandru Vakulovski


un fragment de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Noiembrie 8, 2011

„Am luat un prosop si am spalat corpul sau pentru a-l pregati sa fie ingropat in pamant. Apoi am ciocanit la usa si am spus gardienilor ca a murit Constantin Oprisan. Au venit dupa trei ore. Noi niciodata nu am parasit acea celula mai-nainte. Acea celula care nu avea nici lumina, nici ferestre. Apa se prelingea pe pereti; salteaua de paie era putreda sub corpurile noastre. Astfel, dupa inca doua ore, pentru prima data, gardianul mi-a comandat mie si prietenilor mei sa iau corpul lui Constantin Oprisan si sa merg afara.
Afara era atat de frumos. Flori si copaci si cerul albastru. Atata timp cat am stat in celula am uitat despre frumusetea lumii. Cand am iesit am vazut ca lumea nu s-a schimbat. Aceasta vegetatie, aceste flori – ne loveau. Erau ca o insulta pentru noi, deoarece noi sufeream, muream… dar universului nu-i pasa de noi! Soarele apunea si era o lumina aurie. Fiecare stralucea ca aurul. L-am pus pe Constantin Oprisan pe pamant. Era complet dezbracat deoarece a trebuit sa dam hainele sale de inchisoare inapoi. Corpul sau era complet vlaguit. Nu ne venea sa credem ca a fost o fiinta vie. Era complet slabit, numai piele si os. Si m-am gandit ca fierea trebuie sa-i fi intrat in momentul mortii in sange deoarece era complet galben. Prietenul meu a luat o floare si i-a pus-o pe piept – o floare albastra. Gardianul a inceput sa tipe la noi si sa ne forteze sa ne intoarcem in celula. Inainte de a intra in celula ne-am intors si am mai privit odata la Constantin Oprisan – trupul sau galben si floarea albastra pe piept. Aceasta e imaginea pe care o pastrez in memorie – corpul lui Constantin Oprisan complet vlaguit si floarea albastra pe pieptul sau. El nu era decat piele si os – fara muschi. Nimic altceva … corpul sau zacand pe pamant cu o floare albastra. ”

textul intreg se poate citi aici


lansare postoi, 2009

Noiembrie 5, 2011

un filmulet haios, ca sa nu uit cum am oprit trenul 🙂