lansare: Alexandru Vakulovski

August 18, 2010

vineri, 27 august, ora 18, Papillon (TIMIŞOARA):

lansarea romanului 157 de trepte spre iad sau salvaţi-mă la Roşia Montană

de Alexandru Vakulovski


Anunțuri

cantos istoric (şi alambicat)

August 5, 2010

şi pînă la urmă războiul nu e aşa

putem condamna pe mai departe la moarte

doar vehemenţă ne trebuie

.

mai răi decît turcii n-au fost nici nemţii

nici comuniştii

mai răi decît ei suntem noi

aşezaţi în fotolii de catifea roşie şi verde

şi turcă

.

kmerii roşii încă mărşăluiesc

le va veni rîndul dar deocamdată tăcere şi foc

la ţigară

.

judecăm lumea evreii şi nemţii

iar armenii pot să mai moară o dată cu ruşii

de gît

dacă hitler a ucis 20.000 e coşmarul

nu se mai pune că stalin de două ori pe atît

kmerii roşii adună sîngele naţiei în perfuzii

s-ar putea să avem nevoie dacă arabii atacă

din nou americanii “God bless America!

God bless America! God bless

America!”

.

restul poa’ să mai moară o dată

somalezii au lagăr extins exterminare în masă

pămîntul e greu şi lăsat într-o parte, niciodată

rotund Bruno a greşit

iar alimentele cad în america toate

Dumnezeu a binecuvîntat America

.

istoria e o cacialma

sfinţii sunt peste tot şi nimeni nu poate

să îl hrănească pe Wilm

nu ştim niciodată ce se ascunde în buzunarul

nemţesc poate o pîine nu ştim

nici nu vrem

.

Dostoievski l-a pus cu o pană pe Stalin

în uitare Dosto a-nvins starostele dracilor

dar Goethe nu niciodată pe Hitler

nici Schopenhauer nici Wagner cu Bach

.

dar Dosto singur pe Stalin şi nimeni pe Hitler

iar fiii lui Ataturk şi-au împletit turceştii

lor ochi de sticlă pe frontispiciu cu aghia sofia

.

istoria e dracul umblînd să ne ajute să ne urîm tot mai mult

să uităm cine a fost Sandu Tudor şi să stăm

tolăniţi pe fotolii ca pe fiara apocalipsei

desfînaţi cu amanta şi iarba aproape

judecători noi înşine ca nişte hristoşi

ce l-am lăsat pe Wilm Hosenfeld să moară

la ruşi


poveste

August 4, 2010

cînd eram mică aveam arc, sabie, undiţă şi praştie.

nu săream coarda.

nu mă dădeam cu ojă.

aveam cîine şi nu iubeam pisicile.

cînd eram mică aveam colibă din crengi de brad.

îmi plăcea să mă bat

.

jucam  fotbal şi strîngeam banii în borcane

pe dulapul din bucătărie

dar toate astea – cînd eram mică

(textul nu este un poem, este un inventar)