al 4-lea

Septembrie 22, 2013

După câteva luni de nehotărâre, mi-am trimis romanul la Tracus-Arte.

Nehotărâre – mai ales fiindcă nu ştiam dacă să îl public sau nu.

se cheamă al 4-lea.

„Cel mai puternic în război e cel care e hotărât să moară. Mor eu, ca cei din satul meu să trăiască, îşi spune el. Sub nici o formă dușmanul nu va trece de mine și așa îi voi proteja pe cei iubiți. De aceea era mult mai greu să duci un război de cucerire, decât unul de apărare –spune mai departe. Fiindcă ceea ce ai de apărat e mai important decât ceea ce ai putea să câştigi. Ce e asta dacă nu smerenie? Acel războinic îi pune pe toți ceilalți mai presus de el. El moare ca ceilalţi să trăiască. Și curajul lui devine virtute.”

???????????????????????????????

 

(o lucrare de ligia seculici)


Cine-i câinele?

Septembrie 10, 2013

Pe puncte, pe întrebări:
1. Eutanasierea câinilor e egală cu uciderea lor pe stradă?
2. Cei care taie câinii, le dau foc ș.a.m.d. sunt întregi la minte? Adică reacția lor e justificată de groaznica moarte a băiatului din București sau e o manifestare, în sfârșit liberă, a propriilor nebunii și dereglări?
3. Cum echivalăm câinii care au salvat vieți cu câinii care au luat vieți?
4. În America latină maidanezii au salvat o fetiță din mâinile unui pedofil, în București au omorât un băiat.
5. Cazurile cu câini salvatori sunt mult mai dese.
6. De ce cu un an jumătate în urmă, când un băiețel de șase ani a murit la fel de cumplit nu s-a creat această isterie și nu s-au eutanasiat câinii? (vreo legătură cu Roșia?)
7. Știu un om (foarte bine îl știu) care a fost atacat de câinele familiei. Câinele a fost împușcat, pe drept, și totuși stăpânii l-au plâns (pe drept?).
8. Copilă fiind am fost atacată de câinii de la o stână. Câinele meu a intrat în gura lor. Dar fiindcă viața mea era mai importantă, fugeam disperată și doar priveam înapoi la câinele meu care urla de durere și mă privea țintă. Mă simțeam vinovată că îl las, dar eram îngrozită. Am urcat într-un pom. Când am ajuns în pom, câinele meu a ieșit cu ușurință, zdrențe și plin de sânge, din gurile ciobăneștilor și a venit alergând la pom. Abia atunci am înțeles ca nu se uita la mine fugind fiindcă aștepta să îl salvez, ci fiindcă aștepta să MĂ salvez.
9. Mamei mele i s-a făcut rău în pădure. Câinele nostru s-a lipit de piciorul ei și a adus-o până acasă. „de unde a știut că mi-e rău” a intrebat mama.
10. Nu aș vrea să mai treacă nimeni prin experiența celor care și-au pierdut copilul. E înfiorător!
11. Nu vreau să văd câini în flăcări sau capete de câini.
12. Nu vreau să fim mușcați de câini.
13. Nu vreau să trăiesc sub același cer cu niște dezaxați scârboși care se distrează ucigând câinii.
14. Ok, mâncăm carne, dar nu ne distrăm când ucidem un animal.
15. Dacă pe un teribilist care aleargă cu cuțitul în mână după maidanezi l-ar ataca câinii, mi-ar conveni.
16. Dacă pe un câine ucigaș l-ar împușca oamenii, mi-ar conveni.
17. Dacă banii alocați pentru problema câinilor s-ar socoti pe cap de maidanez și s-ar dona românilor un maidanez la pachet cu cei 3000 de euro (faceți și singuri un calcul pornind de la fondurile alocate maidanezilor), am rămâne fără nici un maidanez în ro, în mai puțin de o oră.
18. Cine e cel mai mare animal din poveste?
19. Dacă cineva omoară un câine, treaba lui. Dacă cineva chinuie un animal, egal ce animal, spargeți-i botul!
20. Abia acuma, cu problema câinilor maidanezi, abia acuma vedem, vorba bătrânilor, cine-i om și cine-i câine.

20130910-140250.jpg
Marcel
.

20130910-140331.jpg
Bambi
.

20130910-140419.jpg
Riki