curatenie de primavara

Martie 14, 2014

🙂 prin foldere mai vechi.

1. catren vechi:

în mine cresc laguna albastră şi vîrful negoiu

în mine cresc copiii tăi

în mine cresc speranţele noastre

pînă şi salariile bugetarilor cresc în mine

 

2. un jurământ care a precedat Sagaarmatha:

(:să alegi să te prăbuşeşti să nu ştii niciodată adevărul să crezi că poate e cea mai bună din vieţile posibile şi să nu afli că ai greşit nici la ultimul gong al inimii

 

să fii viu să fii al treişpelea şi să nu poţi niciodată da-napoi

 

 

:să aleg să mă prăbuşesc să nu ştiu niciodată adevărul să cred că poate e cea mai bună din vieţile posibile şi să nu aflu că am greşit pînă la judecata lumii

 

să fiu vie să fiu al treişpelea şi să nu pot niciodată da-napoi)

 3. o poezie (?)

relaţionări

 

sunt obosită de convieţuiri.

relaţiile – am învăţat la şcoală – au treabă

cu calitatea de persoană

 

uneori mă îndoiesc că se poate relaţiona

dincolo de 4 kg de epidermă

 

unii încearcă o viaţă întreagă cu opt

douăşpe, şaişpe, nouăş’şase

 

experienţa insulară – dincolo de tot ce ne-au învăţat

în şcoli presupune depăşirea standardelor, cununa olimpică

ambrozia… tot tot // diferenţa dintre egocentrism şi egoism

nu am învăţat-o. asta se prinde din zbor.

 

e direct proporţinală cu diferenţa dintre a înţelege ceva

sau a face nazuri

 

4. un poem în care apare Bogdan Lipcanu 🙂

asedierea troa-şului

 

în fiecare zi suntem mai puţini cu unul,

realizez asta după tacîmurile goale din capul mesei;

mai ales că dispar cei mai buni.

 

uneori ne hotărîm: luăm aparatul foto

şi pornim să ne căutăm inamicii pe dealuri

sau măcar urmele celor dispăruţi,

deşi toţi ştim că au fugit cu trenul.

e o înţelegere tacită să nu acceptăm asta.

 

capii celor rămaşi se trezesc la prima geană

de lumină şi patrulează prin cabană.

localnicii sunt lotri – am fost avertizaţi din prima zi.

bogdan gîndeşte cu voce tare la uşile noastre

şi văd cum ceilalţi se trezesc, se apropie tiptil

de geamuri şi pîndesc asaltul haiducilor.

 

cîteva ore pînda asta ne ţine de foame.

 

 

 

5. un text pe care mă chinuiam să îl scriu în martie, 2009 😦

tată

 

 

nu au înţeles nimic – cum devin băiatul pe care l-ai născut

pe care-l voi naşte la rîndul meu

năzdrăvanul cu stea în frunte capabil să (…)

 

prinde tată de ranga asta să smulgem barele patului

de spital să prindem doctorii ăştia nebuni

care-mi spun c-o să mori

 

să-ţi pregătească locul la cald să ducem românia

la rece aşa cum numai tu poţi smulge mîinile celor 6 bărbaţi

de la urgenţe

 

îmi pun genunchii pe pieptul tău linişteşte-te tată

o să se răstoarne targa cu noi şi ăştia or să ne

rupă oasele

 

prinde ranga asta în mîini – scot lanţurile aduse

din baloşeşti pe sub mîneci şi să prindem

nebunii

 

tată e doar un vis linişteşte-te ai visat urît

sunt cu tine şi ăştia cu seringi vin doar să cîştige

o pîine

visfoto Ligia Seculici: Vis

 

Anunțuri