Lotul Popescu (fragment)

Octombrie 31, 2013

(un fragment din cea de a doua piesă de teatru scrisă de mine și care e încă în lucru.)

Mondiale, 2014, sferturi, România-Rusia, pe modelul de la gazeta sporturilor la fiecare cinci minute se schimbă comentatorul. Dau aici un fragment din repriza a doua. Comentatorul sportiv principal este Cristi Popescu.

 

 

(fragment)

CRISTI POPESCU: Doamnelor şi domnilor, minutul 57 al reprizei, îi avem alături de noi pe alţi doi comentatori de peste Prut, este vorba de Dumitru Crudu şi Hose Pablo, îi invităm aici. La acest scor entuziasmul nostru, al tuturora, a mai scăzut, însă cum spunea şi maestrul Ungureanu, încă putem! Dumitru?

DUMITRU CRUDU: Bună-sea-ra! Da, la acest scor, nu suntem prea fericiţi. Dar ce putem spune? În afară de: hai România, hai tricolori! Rusia poate fi înfrântă aici pe Arena Sao Paolo, da, nu e o misiune imposibilă. Diferenţa e foarte mică. Doar un gol, un amărât de gol. Iată în acest moment mingea e la Bourceanu, care dansează latino printre fundaşii slavi, trece prin ei ca aţa prin mămăligă, noi privim de la acest pupitru cu ochii broştiţi, nu ne vine să credem, situaţia a devenit destul de roşie aici pe Arena Sao Paolo. Iar Mo Yan mi se pare destul de şovin, mai mult se împiedică în minge, i se potriveşte perfect acest nume: Mo Yan, care aşa cum ştiţi înseamnă Nu vorbi, de ce oare a vorbit Mo Yan în această seară, de ce nu a amuţit mâlc, înghiţindu-şi definitiv limba şi suflul şi plămânii înainte ca fluierul său să recunoască acel gol uriaş pentru naţionala României, gol care i-a ridicat pe ruşi cu o treaptă mai aproape de nemţi, de Germania. Însă niciodată Putin nu va fi Angela Merkel, aşa cum niciodată Basarabia nu va fi Rusia, nu atâta timp cât mai există un moşneguţ amărât şi înfometat care să îşi târâie zilele printre hruscioavele comuniste ale Chişinăului, rostind hârşâit un bună ziua vecinilor care strângându-şi gura pungă, vor grohoti din vârful buzelor: „Dobrâi deni, Mitea Vasilievici, dobrâi deni!”. Însă nici un dobrâi deni, până la finalul aceste reprize, situaţia ar putea deveni albastră, tricolorii şi-ar putea aduna forţele într-un marş demn şi dansând printre pilonii apărării roşii să treacă, aşa cum vântul trece prin perdea şi fumul de ţigară prin firele de păr răsfirate la o fereastră de la etajul cinci din Botanica, la fel să treacă un Marica-Tănase – ce nume frumoase, ce nume româneşti – prin zidurile Kremlinului, să vedem mingea, o zvârlugă colorată, bulburucându-se în poarta Rusiei chiar aici în mijlocul Americii. Voi continua acest vis până la finalul celor 90 de minute. De ce nu aş face-o? Poate mi se pare,  poate e părerea mea, dar românii pot trece pericolul roşu călare pe mingea rotundă a mondialelor, pe mingea rotundă a Terrei. Cristi?

CRISTI POPESCU: Mulţumim, Dumitru.

DUMITRU CRUDU: Da, da, putem învinge.

CRISTI POPESCU: Un alt invitat de la Chişinău e Hose Pablo, acest talentat comentator sportiv din Chişinău, al cărui nume ne pare desprins chiar de aici, din mijlocul Arenei Sao Paolo, un comentator foarte apreciat la Chişinău, însă mai puţin înţeles în România. Hai, Hose – iubiţi telespectatori fiţi cu ochii pe minge mai mult decât cu urechea pe difuzoare, știu ce vă spun, am mai comentat împreună cu Hose la meciul cu Ucraina!

HOSE PABLO: Uăi, shi huiovo, golu ista marcat de Shirokov. Io, paţani, am gavarit aici cu Sășulea Vakulovski shî n-ar trebui să ne pricalim amu, iaca aista o fost un gol taaaare hrenovo, că o stat akolea paţanu ista, Măţel, şi mai ghini îl rupea la chişhioari pe rusneac dicât sî-l lase bleadi sî treacî la Tătăruşanu. De-amu ce să mai prikalim, iaca amu ruşî îs krutâi, dapi noi şhdem blea şhî ni zaibim la fiştile lu Tănasă care na hui blea nu poati sî rupă blea balonu ista şi să-i dea o bortă-n culioshelu lu Akinfeev. Suschile istea de ruşi blea! Iac-amu parcă ceva să screme Bourceanu ista, da na huia mai ţâne el balonu că l-o stuchit din mers bleadi Bystrov. Iaca amuş ne mai zapizdesc un gol druganii! Dapi cum dacî bratuha Tănasă cască bleadi lângă marginea careului sî-i jinî un balon, prăzincar bleadi, davai, nu sta! Uăi da io m-am zaibit de-amu că nici nu-mi pare prea pizdato cum joacă paţanii. Iac de-amu n-are decât să se scuture Dima, da cu shini ste bats? Hai io să fiu mai de treabă amu şh s spun că noi chiar trebu s câştigăm meciu aista, măcar pntru copchii di la cenaclu, ia să zburde aşe pi centru cu steagu, pân i-a prinde gopnicii rusnaci, mojâciocii, şî le-a umfla botu! Că iac she pizdon am mâncat noi di la romicii vostri bleadi! Ţiom- ţiom şî davai paţani că tare ne trebu pabeda!

CRISTI POPESCU: Dragă Hose, nu ştiu exact ce ai spus, dar văd că ai nerv, felicitări. Îl invit acum pe Cosmin Perţa, cel mai mare – la propriu – comentator sportiv român.

COSMIN PERŢA (râde cu poftă): Dacă Hose nu v-a lămurit ce s-a întâmplat aici, să vă spun eu: am fost faultaţi de şapte ori, am faultat de patru ori, n-a marcat nimeni (râde). E minutul 70, iar noi, ca de obicei, în dezavantaj (râde), dar cine nu crede în minuni n-a băut niciodată horincă din vâna Vişeului. Io cred în minuni, Tănase preia o posibilitate de contraatac, pasă la Pintilii. Iacă asta nu pricep io în fotbal, ce caută fundaşul în faţa atacantului, dar las că e bine, numai golul să vină. Pintilii înpoi la Tănase, Marica, centrare în careul mic, Torje reia cu capul… bară. Pfff, ce bară spectaculoasă. A fost cea mai bună ocazie a naţionalei noastre în această a doua repriză! Dacă Torje avea un pic mai lată căpăţâna, era gol, era egal. Nu vă spun eu că există minuni?! Ia să vedeţi, mai o ţâră să aşteptăm, să nimerească mingea Bourceanu, ca are capul mai mare (râde).  Şi după ce îi batem pe ruşi, o să îi batem şi pe nemţi. Ce atâta raţionalism, ce atâta pesimism? Păi de ce să nu îi batem pe nemţi, că doar Neuer nu-i Cortina de Fier. Şi dacă e, doar nu-i din calendar. Batem, batem tot. Un contraatac dur al ruşilor, Bystrov până la Dzagoev, Dzagoev în careu, printre piciorele lui Raţ, măi răţoi, adună paşii! Gol. Iaca minuni! Tac. Minutul 75 şi 3-1 pentru Rusia. Bat-o Germania s-o bată!

CRISTI POPESCU: Sau România mai bine! Avem şi comentatoare aici cu noi, Diana Iepure, ce părere ai?

DIANA IEPURE: 150 de mii la peluze în acest moment! După cum vedeţi galeria ruşilor e în picioare! (Pauză lungă, se uită în sală ca şi cum ar urmări meciul.)

CRISTI POPESCU: Diana, mai vrei să adaugi ceva?

DIANA IEPURE: Desigur! (Se uită mai departe concentrată) Interesant, nici un basarabean, la niciuna dintre naţionale. Nu îmi dau seama dacă e o întâmplare sau nu. Poate o să îi dau Cătălinei ideea să facă o anchetă pe tema asta. Iată acum mingea e la un rus, ajunge la alt rus, sunt foarte aproape de marginea careului nostru, la 4-1 o să mă arunc de la peluze. Mă voi sinucide în direct! Intervine foarte bine Chiricheş. E Chiricheş ăla?

CRISTI POPESCU: Da, e Chiricheş.

DIANA IEPURE: Minge până la Raţ. Pe Raţ l-am reţinut. Uite, eu chiar nu înţeleg, minutul 78 şi ei schimbă pase la poarta noastră. Aiurea! (Urmăreşte concentrată.)

CRISTI POPESCU: Mulţumim Diana! Diana e din Republica Moldova, dar trăieşte în Bucureşti. O avem aici şi pe Moni Stănilă, care e din Timişoara, dar trăieşte la Chişinău. Moni, ai microfonul!

MONI STĂNILĂ: Aş vrea eu, n-am nimic, stau în chirie. Trebuie să recunoaştem că am jucat bine, dar ce să-i facem. Ruşii ne-au bătut se pare şi de data asta. Până la urmă toate sunt în voia lui Dumnezeu, poate e o lecţie ca să ne smerim. Mai bine să pierdem cu ruşii decât să ajungem la mândrie şi răutate. Deşi îmi doresc aşa de tare să câştigăm. Să mă duc în Piaţa centrală din Chişinău şi să le urlu rusofonilor: naşa pabeda. Că ne-au luat şi mitropoliile, şi pământurile. Dar ce să facem? Eu oricum, dacă România pierde voi ţine cu nemţii. Aşa fac de fiecare dată, nu înţeleg de ce Hitler e mai nasol decât Stalin şi nici de ce am ţine cu turcii, care ne-au călărit secole la rând, în loc să ţinem cu nemţii. Mie îmi plac nemţii… Goian pasă la Torje, Torje până la Stancu, Stancu driblează, un moment incredibil, să spunem ca Perţa, există minuni, centrare în careu, Bourceanu reia cu capul: goooooool, GOOOOOOOOOOOOL, GOOOL, GOOOL, incredibil! Goool, iată, profeţia lui Perţa, capul pătrat al lui Bourceanu (își face cruce). 2-3 pentru România şi încă 7 de minute de joc! Roooomââânia! Ce frumos, ce frumos, ce mai vrem unul! Doamne mulţam! Există dreptate pe lume, vă spun eu, există şansa ca Tănase să de un gol, de ce nu. Ce bucurie ar fi la Chişinău, ce chef la Republica! Ce faiiiiiiiiiiin. Ce bucurie ar fi la soră-mea în Germania!

 

fotbal