io-s / scrisoare pt prieteni

Publicitate

tiuk şi revista la plic

pentru numerele următoare tiukul şi revista la plic au două teme la fel de intrigante: animalul din copilărie şi, respectiv, desene animate.

deci de la bambi la ţestoasele ninja sau aventurierii sapaţiului. la desenele de azi care ne „strică pruncii”.

pentru tema de la tiuk sunt în încurcătură. sigur voi scrie despre bambi, care – uşor mascat – apare şi în postoi.

mă simt un pic vinovată faţă de cîinele solitar ursu. cre îmi apăra găinile şi dormea cu ele în acelaşi loc. care nu prea cobora din pădure, nu umbla cu alţi cîini şi a lătrat doar de două ori în scurta lui viaţă.

pe ursu îl crescusem de la 2 zile. îl legănam într-o căciulă şi ca să îl hrănesc mergeam de 3 ori pe săptămînă la fabrică să iau porţia de lapte a lui ticu şi a lui nea’ koka. primeau gratuit laptele fiindcă lucrau în mediu toxic.

ursu a fost un cîine ciudat. care nu prea s-a apropiat de nimeni. ţinea la mine şi cam atît.

mergeam pînă în spatele bisericii, îl fluieram, cobora să îşi ia mîncarea şi uneori mergea cu mine prin păduri.

îi pusesem la gît o oribilă curea mov cu cataramă în formă de floare.

a murit după doi ani.

s-a bătut cu nişte vulpoi. era deja bolnav pînă la acea bătălie.

l-am căutat mult.

cîinii, ca şi măgarii, nu prea mor pe acasă.

l-am găsit în 6 februarie. să fi fost 1990?

am plecat…

… într-o lungă călătorie….

sau încă nu am plecat. sper sa am cursă… că parovozul e în pauză

pozele promise / de la (fosta) pizzeria ciao

de la prima lectura de dupa expulzare a lui alexandru vakulovski

.

.

.

în mine

aşezate în rafturi

poveştile tale cu toate femeile pe care nu le-ai iubit

în învelitori de piele lucioasă

de şarpe

sau cine îşi bate capul

 .

rafturile astea

biblioteca din Alexandria

şi rune magice la fiecare capăt de copertă

 .

mov şi alte culori

şi tot mai mult mov

ce mai şi cînd mai

1. am primit scrisoare de la finanţe. scroafa naibii, am înşelat statu’

ma duc să dau declaraţie.

nu am nimic de plătit, doar amenda de 5 lei că nu am declarat…

…că (probabil) îmi iubesc necondiţionat patria.

2. tata primeşte un telefon. sondaj prin telefon:

„să-i ia dracu şi pe basescu şi pe boc!…

… elena udrea?! aia le pune capacu’ !”

3. impozite la pensii

că dacă  nu permite constituţia să re(e)ducă…. bune şi impozitele.

4. nu facem un scandal mic-mic ca un boc???

să dăm foc la casa poporului şi să rămînem un popor fără casă.

să doarmă poporu’ pe cîmp şi să se încălzească la foc.

ca strămoşii.

(Foto Alexandru Vakulovski)

se pare că unora le-a plăcut…

… cronica lui Odăgescu 😛

Mă refer la prietenii mei din Chişinău. Blogul cenaclului condus De Dumitru Crudu, Atelierul Vlad Ioviţă, a preluat cronica. Ptr cine nu a vazut-o, o poate găsi şi aici

o cronică şi o pomenire cît o cronică

felix nicolau a scris o cronică la postoi din care eu nu am înţeles mare lucru. dar îi mulţumesc.

publicată în luceafărul

iar poeta nora iuga (îi mulţumesc) mi-a amintit „scrisul” într-un interviu dat lui un cristian ptr românia literară

interviul e interesant şi merită citit aici

cronica in poesis international

de bogdan odagescu aici

si parerea lui sociu despre cronica lui si cartea mea.

o spalatura pe ziua de azi, si nu prima…

dar prima de pina acum la carte.

a. vakulovski – I-a lectură după expulzare

a avut loc la bar la mişu,

în Timişoara

pe 2 iulie.

în curînd postez şi poze 🙂