şi cînd a venit primăvara…

… fiul cel mic şi-a ales mîrţoaga ce urma să devină calul năzdrăvan, i-a dat să mănînce jar şi a spus „hai după mere”

dar fiindcă merele nu se coc primăvara fiul cel mic a mîncat şi el jar şi a spus „hai după îngeraşi, sus printre norii de cenuşă ai islandei, hai murguţule să vedem dacă au jar şi lemne….”

şi fiindcă în nor nu erau nici lemne, nici foc, nici armăsarul, nici fiul cel mic, am spus „ar trebui să mă îmbrac şi să plec la plimbare”

Publicitate

aici unde stau aşezată să palpez vîntul nordic

florile se ascund în boboci

iar chipul tatălui e o efigie bătută în carne

.

aici unde tu te ascunzi şi simţi cum îţi cresc caninii

drumurile se afundă în lac

– acolo duc toate drumurile –

păzite de oale în care fierb cocoşii

.

sapi o groapă în spatele casei

eu

mă furişez noaptea şi spun

legănîndu-mi trupul în braţe

tată cînd mă voi întoarce soarele va sta drept

în mijlocul cerului

.

mă aplec şi ascult puişorii cum aleargă

în pîntecul bombat al pisicii

aici doar vîntul

departe tata şi fetele lui

alergînd prin ithaca familiei noastre

cînd mă voi întoarce

soarele va sta drept în mijlocul cerului

două cronici noi

despre „postoi parovoz”

octavian soviany : aici (e a doua cronică la „postoi” apărută în tribuna)

şi

luminiţa corneanu: aici (românia literară)

primăvara poeţilor oneşti

unde a fost frumos şi am cunoscut oameni frumoşi

(credit foto: Mihail Vakulovski)