Crăciunul e atît de aproape. Ar trebui să fim luminoşi. Să iubim. Să iertăm.
Dar nu ştiu cît de curaţi suntem ca să putem ajunge la iertare. Cred că simplu fapt că suntem îndrăgostiţi ar trebui să descopere lumea in adevărata ei lumină. Să rîdem şi să iertăm. Şi totuşi atît de puţin lucru nu putem face.
Din binecuvîntate pricini am primit dezlegare de post în perioada asta. Alţii au postit pentru mine. Din cauza asta nu simt bucuria Naşterii. Din cauza scîrbei nu simt bucuria Naşterii. Din cauza răutăţii lumii nu simt bucuria Naşterii. Din cauza făţărniciei preoţilor învăţători nu simt bucuria Naşterii.
Şi mă gîndesc la Gabi Marineasa, cel mai cuvios dintre necuvioşi (şi cuvioşi) care atunci cînd i-am dăruit cartea şi a văzut poza de pe coperta a 4a, a întrebat „Cu ţigara???”. Dumnezeu mă ştie Gabi, de ce m-aş ascunde de lume. Şi mi-a spus „Părintele Teofil spunea că păcatele se spovedesc, nu se povestesc.” Apoi a zîmbit. Fiindcă el e bun şi ştie să ierte. El poate ierta ca şi Hristos. El ar putea să se aşeze cu Iuda la masă ştiind că e vîndut cu preţul tîlharului.
Niciodată nu am avut virtute să înţeleg cum Iisus, preţuindu-l pe Iuda între cei aleşi, a iertat acestuia păcatul. Să dea tot şi să se aleagă cu scuiparea. Şi mă gîndesc că între mii şi mii de Iuzi, Iudă sunt şi eu că nu iert.
Mă bucur că nu mai predau religie. Eu nu mint. Nu aş putea vorbi copiilor de iertare. De iubirea aproapelui.
Şi totuşi am şi multă bucurie de Crăciun, chiar dacă nu duhovnicească, ea, e multă bucurie. Şi văd luminos lumea. Şi număr zilele. Şi poate cîndva o să pot spune ca tatăl demonizatului „Cred Doamne, ajută necredinţei mele!”
RUGĂCIUNE:
dă-mi Doamne zile îndelungate, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, ca să pot pune început bun vieţii mele şi ca să am vreme de pocăinţă.
dă Doamne binecuvîntarea Ta pentru cele spre care mă-ndrept.
dă Doamne bucuria Naşterii Tale tuturor.
COLINDĂ
dogMatista 
…se pare ca, cei mai multi, am uitat sa ne bucuram de nasterea Lui… Sa-ti dea Dumnezeu ceea ce-I ceri, pentru ca, s-ar parea ca stii ce sa ceri ! :). Fie ca in preajma Craciunului sa sarbatorim nu doar nasterea lui Hristos, ci si renasterea sufletelor noastre, a celor care au pierdut Bucuria venirii Mantuitorului !
ApreciazăApreciază
adica si a mea, cumva. 🙂
e bine cat timp ne amintim ce sarbatorim.
sa stii ca in satele bavareze copiii nu spun ca avenit mos craciun, ci Iisus copil.
multam de trecere, dor de voi toti!
ApreciazăApreciază
Copiii au pierdut mult cand ai plecat de la catedra, uneori disciplina pe care o predai trece pe un loc secund sau tert si important este omul.
Cred sincer asta!
Un Craciun plin de zambete si voie buna sa ai!
ApreciazăApreciază
multumesc mult dunia. doar ca deja pentru mine religia e o problemă de constiinta, ceea ce din pacate n-a ramas pentru foarte multi dintre cei care o reprezinta.
desi pana la urmă dezamagirile nu arata decat o data in plus ceea ce a spus david: increderea sa fie in Dumnezeu, nu in oameni. si totusi.. tot doare.
iti doresc si tie sarbatori luminate si bucuria Craciunului sa fie sfanta si deplina.
ApreciazăApreciază
Frumos si sincer.
Sa ai tot un Craciun asa cum ti-l doresti, cu multa bucurie si oameni dragi alaturi!
Te-am pupat
ApreciazăApreciază
Un Crăciun liniștit și luminos!
Q
ApreciazăApreciază
multumesc la fel! Si multa bucurie!
ApreciazăApreciază
Crăciun Fericit, Luminos şi Binecuvântat!
Dragă Moni, ce pot să spun… M-ai pus pe gânduri: întâi că trebuie să apreciez momentul tău de sinceritate, dar nu îmi place că are aspectul unui început de depresie deznădăjduitoare.
Hai să vorbim ca între teologi, aşa, ca atunci la Timişoara: ştim amândoi prea bine, că un teolog care a făcut facultatea asta cu un minim simţ de răspundere, s-a ales în viaţă cu o capacitate extraordinară: oricât de greu s-ar rătăci, dacă stă o clipă-n drum şi încearcă să se reorienteze(adică să se întoarcă cu faţa la orient, adică la răsărit, adică la originea vieţii sale şi a lumii)îşi dă seama că el a aflat cândva Adevărul, adică punctul unde trebuie să se întoarcă, şi în plus, ştie prea bine şi calea. Cât despre celelalte aspecte…hai să le lăsam în seama lui Dumnezeu. Unii îşi iau plata aici, în bani şi materie, alţii dincolo, în vin bun şi viaţă nouă!
Luminează-ţi sufletul şi mintea că aşa stă bine îngerilor vii! Te pup şi aştept veşti de la tine!
ApreciazăApreciază
ilie, crede-ma daca as putea sa iti urmez sfatul as da drumul la apa in chiuveta si as merge pe ea.
si iar crede-ma, e mai bine asa decat sa se astepte lumea sa opresc ploaia si cancerul si eu sa fiu cum sunt. am cunoscut situatii de falsa sfintenie si smerenie si – crede a treia oara – …sunt bine. 🙂
Hristos in mijlocul nostru!
ApreciazăApreciază
Imi place foarte mult textul. Este proza. La proza ma pricep ceva mai bine decat ma pricep la poezie. Nu-mi dau insa seama cum ar fi de preferat sa-l inteleg. Ca pe ceva literar, unde ignoram anumite aspecte spre a ajunge la o esenta pe care ne-o dorim, sau ca pe o confesiune, unde punem in primul rand din noi, cat mai mult din noi, sperand cumva ca nimeni sa nu sesizeze agonia. Poate ceva la mijloc. Nici nu-i chiar atat de sinceri, nici literatura chiar atat de pura.
Nu vreau sa te supar sau sa te deranjez. Doar ca recent am inceput sa simt nevoia de a intra in legatura cu oameni care scriu. Si eu scriu, sau mai bine spus incerc sa scriu, si vreau sa vad ce anume gandesc alti oameni care imi seamana; daca imi seamana. Nu stiu ce se poate alege de asta in final dar, nu se stie niciodata. Sper sa imi raspunzi. Sper sa nu par ridicol.
Nici eu nu stiu exact. Doar ca lumea este mult mai mica decat poate parea.
ApreciazăApreciază
e in primul rand o confesiune. mai am si exercitii de proză, dar aici e un text confesiv. in cele de proză e bine sa imbini. daca totul e fantezie textele s-ar putea sa nu fie credibile. scriem pana la urma din trairile noastre. sigur combinate,. rasturnate, talmacite, dar
eu ma axez mai mult pe poezie.
nu esti ridicol, e normal sa intrebi. si scuze de intarzierea cu care am raspuns. nu prea am avut timp
ApreciazăApreciază
[…] să le grăiască omul,- n-are […]
ApreciazăApreciază
” Crăciunul e atît de aproape. Ar trebui să fim luminoşi. Să iubim. Să iertăm.” Si cat de comuni , lipsiti de imaginatie , prozaici si conformisti trebuie sa mai fim ? ? ?( ca scriitori , ma refer..)
ApreciazăApreciază