Unde m-am dus, când am ajuns (Istanbul, Tbilisi)

Mi-am văzut un vis cu ochii:

cu noduri în gât, am intrat, între 2 zboruri, în catedrala ortodoxiei – cândva.

acum muzeu.

și am strigat: a’ m(i)eu!

apoi, cu vinul la tribord, am pornit peste marea neagră.

și am aterizat în tbilisi. obosiți.

întâmplător, dar absolut întâmplător, am dat de unul din prietenii mei din copilărie:

(Sf Antim Ivireanu. poza cu drapelul româniei să o pună sandu )

străbătând pe jos orașul, ne-am întors pe lângă catedrala Sfintei Treimi. Unde am fost eu la slujbă ieri

iar acesta este primul vin georgian băut de mine

 

și dacă vreți să știți unde mergem azi, dați clic aici

pozele sunt făcute de vklvsk

 

international

Astăzi avem întâlnire cu Bogdan Lipcau. Republica. Ora 18.00. Chişinău

Mâine, ora 19.30, citim la TNCP.

Iar la începutul săptămânii, după ce vom vedea – ÎN SFÂRŞIT – Sfânta Sofia, asa pe fugă, zburăm în Georgia la Târgul Internaţional de Carte din Tbilisi.

 

Vom citi în rusă şi-n engleză.

Chiar aici:

Silviu Oravitzan (o discuţie de Florii)

despre o serie de lucrări ale lui Silviu Oravitzan. eu şi Sandu le-am văzut. iar Silviu Oravitzan ni le-a explicat.

“…am lucrat cu egalitatea structurilor ca să trimit spre repetiţie, spre murmur, ca un ison şi monodiere. Şi aici poţi să te gândeşti la un ritual budist, dar până la urmă mult mai aproape de noi, la Athos, când se săvârşeşte până la miezul nopţii rugăciunea inimii, şi nu vezi decât călugării în negru îngenunchiaţi. Le auzi murmurul şi abia când se mişcă vezi puţină vibraţie de camilafcă. Şi vibraţia asta din „Doamne miluieşte…, Doamne Miluieşte…” face să vibreze pereţii, iar la un moment dat trece vibraţia în tine. După ce te-ai golit tu de umorile tale cu care vii de pe stradă sau din imediata ta preocupare, începi să vibrezi şi tu. Atunci rugăciunea e posibilă, canalul e deschis. Şi aşa cum ei îţi spun acelaşi lucru în rugăciune, şi în grafie trebuie să poţi să repeţi fără impuls, fără să îţi vină să intervii cu un aport personal, oricât de mare personalitate te crezi tu, nu poţi spune m-am plictisit deja. Nu, tu nu te-ai plictisit că tu de fapt eşti ca o cutie de vibraţie, ca o vioară în care vibrează un suflu cosmogonic… altfel n-ai putea, altfel ai lua-o pe cărarea ta, cu adevărul tău.”

PS. nu am folosit fotografia lucrării, fiind o lucrare dintr-o serie nouă, dar am căutat pe net ceva apropiat ca structură. lucrarea despre care se vorbeşte e al doilea Sacos.

pe tren, sandu nu vorbea cu mine, iar eu îmi făuream fragmente pentru sagarmatha

trenul este pentru călătorii cu bilet

au scris cu galben pe afișe albastre

dar eu am fluierat /

iar ei au fluierat

și-am intrat în interregio direct prin ferestre

și prin acoperiș

am presărat sare la prizele din compartimente

.

atunci am înlocuit afișele și am scris

trenul a fost pentru calatorii cu bilet

și-am râs

.

cine își amintește câinele electoric știe

sub orice zâmbet

pot fi cabluri de înaltă tensiune

călătoria fără bilet este un fapt antisocial

.

trupele seal vor sta în fața noastră cum stau

mușuroaiele ridicate de cârtițe

la începutul primăverii

însă noi vom avea

      mereu

un târnăcop la îndemână

.

un târnăcop numai bun de înfipt

în rezervoarele

elicopterelor negre

marcel, foto de vklvsk

prin Chişinău cu Ioan Es Pop şi Cosmin Perţa

unde se înţelege că Ştefan cel Mare nu era chiar de un metru şi cincizeci!

zbor de scriitori deasupra unui cuib de scriitori

unde se vede că Ion Buzu nu e “atât de tare” pe cât se crede ))))

unde eu spun “băi, Cosmine, du-te după lemne, nu fenta!”

iar Hose Pablo spune “domnu’ Perţa, ia şi fignea ştiu!”

iar Cosmin îi răspunde “Păzea la cap. Hosă!”

rezultatul e unul!

A doua zi:

poză de arhivă cu Ioan Es Pop, Dumitru Crudu şi Cosmin Perţa.

 

“veniţi după mine, tovarăşi / ca mâine o să mor / dar vă las amintiresuperbul meu craniu…”

şi la despărţire: “un tren întreg şi-o noapte întreagă pentru mine şi Mon Cher (prozatorul Aurel Maria Baros)!”

Alexandru Vakulovski nu apare în poze, dar a fost cel mai prezent fiindcă el ne-a tras în fotcă

o apreciere din banat

am scris un articol. saptamana trecută la timpul. link aici

am primit urmatorul comentariu – ce constituie un articol aparte despre moldovenii banateni sau banatenii moldoveni:

Stimata doamna Stanila,
Randurile dv lapidare , dar pline de miezul cel dulce al adevarului  unei vietii traite, au reusit sa ma emotioneze . Ce sa fac? Sa ma rusinez ca la varsta mea am reusit aceasta performanata? Considerati dv cum  vreti de cuviinta , dar simt  ca nu am cum sa-mi mai reprim lacrima ivita in coltul coltul ochilor.  Ce sa-i faci, se intampla dupa o anumita varsta sa-ti amintesti despre oamenii  care te-au format ca om de mic copil. Nu, nu sunt basarabean. Sunt banatean get -beget si-n …toalele mele( vorba o stiti, cu siguranta!), din mosi stramosi. . La o mie de km distanta, cum ziceti!! Nu sunt din judetul Timis,ci dintr-unul apropiat,lipit de el. Ma desparte de Timisoara exact 50 de km, pe care acum , de cand s-a dat in functie autostrada A1, ii parcurg in 15 minute. Acolo e jumatate din viata mea, acolo imi sunt copiii si nepotii. Nu sunt din Tomesti, dar il cunosc foarte bine. Evocati atat de simplu si de frumos copilaria dv banateana incat tocmai mi-ati atins coarda sensibila a amintirilor. In clasa intai(pana intr-a doua) , am deslusit abecedarul cu tablita de gresie,teruza  si  buretele anexat cu ajutorul dascaluli meu,un basarabean roman, refugiat intr-o comuna mare si aratoasa cum sunt satele banatene. Din clasa a doua  pana intr-a patra am avut alt invatator. Tot basarabean roman refugiat. Aproape ca nu exista comuna din Banat( tot Banatu-i fruncea! -nu-i asa?) sa nu aiba descendenti  basarabeni integrati  deja  de aproape sapte decenii intre noi.  Asa s-a intamplat ca aproape jumate din profesorii mei din clasele V-VII(asa era pe-atunci) au fost tot fii ai  Basarabiei. Profii de mate, de geografie, de stiintele naturii, de desen, de muzica, de limba romana( ce ziceti de asta?) erau tot fii ai  sarmanei noastre Basarabii. Doamne , si ce gramatica am invatat de la dom prof de romana. !! Nici azi nu am uitat-o. Pana azi  o manuiesc destul de bine. Unii terminasera facultatea la Chisinau, altii la Bucuresti. Asa era pe-atunci, Astazi citesc cu uimire si indignare netarmurita , hulirea a tot ce este romanesc in Basarabia. Stiti foarte bine, daca ati copilarit in Banat,ce asemanari de dulceata  exista intre graiul banatean si cel moldovean( nu am sa zic acum basarabean, si stiti bine pt ce) Si va puteti da sema ca si copilaria mea a vut nume de Weber, Janos, Jarko ori Papo(nationalitatea lui  Vasile Porojan!) pe buze zilnic. Am ajuns apoi la liceu. Aici, iarasi am avut profi basarabeni. De muzica si de desen. Asta e. Basarabenii au avut inclinatii artistice pronuntate,  constatabile pana azi.  De la dansii am ramas cu sensibilizare deosebita la ce inseamna arta plastica  si muzica simfonica!! Si  cata nostalgie era in cantecele  corale  pe care ne invata  proful de muzica si ansamblu coral sa le intonam?!  Va veti mira? Chiar  si in rusa.(Vecernii svon) Va spune ceva numele  de Anatol Vieru? Ei, bine, vreo trei ani de zile am fost nelipsit de la lectiile sale demonstrative de muzica simfonica sustinute lunea dupa masa intre orele 17 la 19!! Cu toata orchestra  filarmonicii din localitate prezenta  si pregatita pentru exemplificarile sonore de rigoare. Adolescenti, fiind , eram fascinati de-a binelea.  Dumezeu sa-l binecuvanteze si sa-i eternizeze opera . Pentru ca este unul din cei mai mari muzicieni pe care i-a dat natia asta a noastra, invrajbita de alde niste ipochimene renegate precum Voronin ,Dodon  si altii ca ei.
O, tempora, o mores!

PS- Scuze pentru ca m-am lungit si multumesc ,totusi, pentru prilejul dat. Sarut mainile!!

ce spun decreţeii

Am văzut acum, dintr-un link pe facebook, că în România se încearcă introducerea obligatorie a consilierii femeilor înainte de avort. Puteţi citi aici

Ce mi se pare incredibil, e faptul că s-au încins spiritele. Femeile vor să protesteze. Şi în primul rând se tem că această consiliere va fi efectuată de organizaţii religioase. Uite ce am citit în articol : „Ce se întâmplă dacă femeia care vrea să facă avort depăşeşte perioada legală în care are voie să facă întreruperea de sarcină la cerere, din cauza perioadei de cinci zile de consiliere? Cine va face consilierea?”

Deci ce se înâmplă cu cele 5 zile? Ce se întâmplă cu fătul în 5 zile? De ce există un termen de 14 săptămâni? Copilul e mai copil sau mai om sau mai conştient decât la 13 săptămâni?

De ce s-au speriat oamenii de această iniţiativă? Nu vor femeile să ştie ce înseamnă un avort? Şi dacă ştiu, de ce le este frică?

Chiar credem că un copil nenăscut e diferit de un copil abia născut? Credeţi că un nou-născut de două zile este conştient? Sau format? Nu ni se pare cam acelaşi lucru? Şi dacă e acelaşi lucru, de ce atâta frică?

Vrei să avortezi, avortează! Că un avort înseamnă oprirea vieţii propriului copil, ştie oricine şi e clar ca bună ziua. De ce să ne deranjeze să auzim din nou asta, dacă şi aşa ştim.

Fumatul e periculos, poate declanşa cancerul pulmonar. Ştiu. Şi fumez. Şi mi s-au pus poze pe pachetul de ţigări cu cancer şi alte grozăvii. Dar eu tot fumez. Şi preotul mă ceartă. Dar eu tot fumez. Şi mama soacră e tristă. Dar eu tot fumez. Unde e problema? Sunt un om matur, conştient, responsabil. Fiindcă responsabil înseamnă nu să mă protejez, ci să îmi asum riscurile. Iar eu îmi asum riscurile.

E o vorbă veche: “mai prost decât prevede legea”. Ei, eu nu sunt atât de proastă pe cât prevede legea ca să cred că la 13 săptămâni nu e făt, dar la 14 e făt. Pai dacă la 13 săptămâni nu vorbim de făt, să mai aşteptăm o săptămână. Adică săptămâna aia face diferenţa între un ovul fecundat şi fiul meu???!!!

De ce e considerat un drept al femeii avortul, dar aruncarea unui făt de o zi la tomberon se pedepseşte cu închisoarea? Dacă eu ca femeie am drept de viaţă asupra pruncului meu nenăscut, de ce nu aş avea şi asupra pruncului meu nou-născut?

De ce o femeie e mamă denaturată dacă îşi abandonează fiul, dar e femeie liberă dacă îşi ucide pruncul în pântece?

Poate sunt prea dură. Îmi cer iertare de la orice femeie care a făcut vreodată un avort. Nu aplaud femeile care nu avortează. Habar nu am în ce situaţie se află una sau cealaltă. Poate o femeie a rămas însărcinată în urma unui viol. Poate o altă femeie nu a făcut avort fiindcă nu a rămas însărcinată ca să fie pusă în situaţia de a face sau nu avort. Cine sunt eu să ştiu ce e în inima ei?

Dar vă implor, nu pretindeţi că e vreo diferenţă între o sarcină la 13 săptămâni (perioadă legală pentru întreruperea sarcinii), între o sarcină de 14 săptămâni (după lege deja un făt) şi fătul de 2 zile sau de 3 luni.

Dacă legea ne permite să avortăm, faceţi ce doriţi. Dar să nu ne scuzăm acuzându-i pe alţii. Cu atât mai puţin pe consilieri.

Mie legea mi-a pus un om canceros / un mort / un cancer la gură / ş.a. pe pachetul de ţigări şi nu m-am revoltat. Am continuat să fumez şi e alegerea mea. Iar dacă statul îmi va impune consiliere, asta e.

Dar dacă tot ştim (că nu suntem tâmpiţi) ce înseamnă avortul, să nu dăm ochii peste cap doar fiindcă ni se impune consilierea.

Dacă sunteţi de altă părere, faceţi un experiment şi spuneţi-mi rezultatul:

o femeie însărcinată nu întrerupe sarcina. după nouă luni aflăm: e copil sau nu?

mulţi dintre noi suntem decreţei. spuneţi-mi acum că noi, decreţeii, nu meritam să trăim şi că mamelor noastre li s-a făcut o mare nedreptate!

(ştiu, au fost cazuri când femei au murit încercând să întrerupă o sarcină, şi e la fel de nedrept. mama mea a crescut orfană. dar pe de altă parte e nedrept ca cineva, oricine, sau vreo lege, să nu-mi fi permis să mă nasc fiindcă eu iubesc viaţa!)

fătul la 13 săptămâni

pentru basarabenii credincioşi

Magazinul virtual „Publicaţii Ortodoxe” vă propune cea mai bună presă creştină, peste 3000 de titluri din literatura spirituală.

„ROST” -  revistă de cultură creştină care abordează trecutul, prezentul şi viitorul României dintr-un alt punct de vedere. Fiecare număr are drept reper o personalitate marcantă, a cărei voce şi lucrare a lăsat o urmă în istoria neamului românesc.

„Familia Ortodoxă” este o revistă care contrabalansează presa laică prin articolele dedicate familiei contemporane.

Revista „Orthograffiti” răspunde la întrebările generaţiei tinere în acelaşi limbaj şi îi îndeamnă pe tineri să privească lumea prin prisma credinţei.

O publicaţie care îşi propune să ţină piept curentelor străine, precum şi să promoveze marii sfinţi şi duhovnici ai Ortodoxiei este revista „Atitudini”, editată la mănăstirea Petru-Vodă.

Pe rafturile magazinului găsiţi cărţi de cult, istorie bisericească, studii teologice, scrierile Sfinţilor Părinţi, cărţi dedicate familiei şi de pedagogie creştină, manuale de religie, îndrumare duhovniceşti, precum şi cărţi cu poveşti creştine pentru copii, cărţi de rugăciune, acatiste şi multe altele.

Dorinţa echipei „Publicaţii Ortodoxe” este să faciliteze schimbul de carte ortodoxă pe ambele maluri ale Prutului, oferind românilor basarabeni, în exclusivitate, şansa de a cumpăra publicaţii ortodoxe editate în România la cele mai mici preţuri. Acestea vă vor fi expediate prin poştă sau le puteţi primi din mâinile distribuitorului nostru din Republica Moldova.

Ne găsiţi accesând adresa: www.publicatiiortodoxe.ro.

(text de Ecaterina Luţişina)

2002

 

 

Dam poezie la tot cartieru’

poemul meu din super proiectul lui Dan Petre.

(a rulat prin Bucuresti pe panouri publicitare)