Personaje secundare

Uneori când citesc o carte sau văd un film, îmi cade în faldurile musculare ale inimii câte un personaj secundar, care, prin câteva apariţii, anulează personajul principal şi acţiunea de bază a textului.

În general sunt personaje demne de milă. Dar nu prin condiţia socială sau prin răutate, ci prin acceptarea destinului lor. Printr-o bunătate excesivă care nu se vrea nici răsplătită, nici luată în seamă. Personajele astea te fac să doreşti să rescrii romanul, iar acolo fie să-i răsplăteşti cu o clipă de bunătate, fie să îi răzbuni.

În Zăpada lui Pamuk a apărut un băiat care urma să îşi piardă un ochi.

În Audiţia lui Ryu Murakami e băiatul lui Aoyama.

În război şi pace e căpitanul Tuşin. Omul micuţ şi neînsemnat, care îşi pierde ambele braţe la un bombardament.

Am în minte pe cineva anume. Un omulean amărât. Pentru care nu se rescrie istoria, cartea, scenariul.

Fiecare dintre noi ar vrea, măcar o dată, pentru vreun necunoscut din stradă, să rescrie istoria.

Personajele astea sunt cele mai apropiate de smerenie, de sfinţenie, fără să o ştie.

Anunțuri

One Response to Personaje secundare

  1. opel spune:

    Asta e si ideea lor. Personaje ce nu afecteaza cursul principal al actiunii dar care patind calamitati te induioseaza si te fac sa-ti para rau pentru conditia lor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s