ce spun decreţeii

Am văzut acum, dintr-un link pe facebook, că în România se încearcă introducerea obligatorie a consilierii femeilor înainte de avort. Puteţi citi aici

Ce mi se pare incredibil, e faptul că s-au încins spiritele. Femeile vor să protesteze. Şi în primul rând se tem că această consiliere va fi efectuată de organizaţii religioase. Uite ce am citit în articol : „Ce se întâmplă dacă femeia care vrea să facă avort depăşeşte perioada legală în care are voie să facă întreruperea de sarcină la cerere, din cauza perioadei de cinci zile de consiliere? Cine va face consilierea?”

Deci ce se înâmplă cu cele 5 zile? Ce se întâmplă cu fătul în 5 zile? De ce există un termen de 14 săptămâni? Copilul e mai copil sau mai om sau mai conştient decât la 13 săptămâni?

De ce s-au speriat oamenii de această iniţiativă? Nu vor femeile să ştie ce înseamnă un avort? Şi dacă ştiu, de ce le este frică?

Chiar credem că un copil nenăscut e diferit de un copil abia născut? Credeţi că un nou-născut de două zile este conştient? Sau format? Nu ni se pare cam acelaşi lucru? Şi dacă e acelaşi lucru, de ce atâta frică?

Vrei să avortezi, avortează! Că un avort înseamnă oprirea vieţii propriului copil, ştie oricine şi e clar ca bună ziua. De ce să ne deranjeze să auzim din nou asta, dacă şi aşa ştim.

Fumatul e periculos, poate declanşa cancerul pulmonar. Ştiu. Şi fumez. Şi mi s-au pus poze pe pachetul de ţigări cu cancer şi alte grozăvii. Dar eu tot fumez. Şi preotul mă ceartă. Dar eu tot fumez. Şi mama soacră e tristă. Dar eu tot fumez. Unde e problema? Sunt un om matur, conştient, responsabil. Fiindcă responsabil înseamnă nu să mă protejez, ci să îmi asum riscurile. Iar eu îmi asum riscurile.

E o vorbă veche: „mai prost decât prevede legea”. Ei, eu nu sunt atât de proastă pe cât prevede legea ca să cred că la 13 săptămâni nu e făt, dar la 14 e făt. Pai dacă la 13 săptămâni nu vorbim de făt, să mai aşteptăm o săptămână. Adică săptămâna aia face diferenţa între un ovul fecundat şi fiul meu???!!!

De ce e considerat un drept al femeii avortul, dar aruncarea unui făt de o zi la tomberon se pedepseşte cu închisoarea? Dacă eu ca femeie am drept de viaţă asupra pruncului meu nenăscut, de ce nu aş avea şi asupra pruncului meu nou-născut?

De ce o femeie e mamă denaturată dacă îşi abandonează fiul, dar e femeie liberă dacă îşi ucide pruncul în pântece?

Poate sunt prea dură. Îmi cer iertare de la orice femeie care a făcut vreodată un avort. Nu aplaud femeile care nu avortează. Habar nu am în ce situaţie se află una sau cealaltă. Poate o femeie a rămas însărcinată în urma unui viol. Poate o altă femeie nu a făcut avort fiindcă nu a rămas însărcinată ca să fie pusă în situaţia de a face sau nu avort. Cine sunt eu să ştiu ce e în inima ei?

Dar vă implor, nu pretindeţi că e vreo diferenţă între o sarcină la 13 săptămâni (perioadă legală pentru întreruperea sarcinii), între o sarcină de 14 săptămâni (după lege deja un făt) şi fătul de 2 zile sau de 3 luni.

Dacă legea ne permite să avortăm, faceţi ce doriţi. Dar să nu ne scuzăm acuzându-i pe alţii. Cu atât mai puţin pe consilieri.

Mie legea mi-a pus un om canceros / un mort / un cancer la gură / ş.a. pe pachetul de ţigări şi nu m-am revoltat. Am continuat să fumez şi e alegerea mea. Iar dacă statul îmi va impune consiliere, asta e.

Dar dacă tot ştim (că nu suntem tâmpiţi) ce înseamnă avortul, să nu dăm ochii peste cap doar fiindcă ni se impune consilierea.

Dacă sunteţi de altă părere, faceţi un experiment şi spuneţi-mi rezultatul:

o femeie însărcinată nu întrerupe sarcina. după nouă luni aflăm: e copil sau nu?

mulţi dintre noi suntem decreţei. spuneţi-mi acum că noi, decreţeii, nu meritam să trăim şi că mamelor noastre li s-a făcut o mare nedreptate!

(ştiu, au fost cazuri când femei au murit încercând să întrerupă o sarcină, şi e la fel de nedrept. mama mea a crescut orfană. dar pe de altă parte e nedrept ca cineva, oricine, sau vreo lege, să nu-mi fi permis să mă nasc fiindcă eu iubesc viaţa!)

fătul la 13 săptămâni

Anunțuri

15 Responses to ce spun decreţeii

  1. loengrin spune:

    oricum avortul este o crima, si cea mai mare pedeapsa asupra ei este constiinta care nu poti arunca si nu te poti de ea ascunde, lasati doamnelor mersul la pat doar pentru a face copii si nu pentru voie buna sau gust, si sa vedeti ce copii capabili veti avea!!

    Apreciază

  2. moni stanila spune:

    iubirea dintre soti nu trebuie discutata de noi. cum si cand, e treaba fiecarei familii in parte. sa ne rezumam la parerile despre avort 🙂

    Apreciază

  3. dunia spune:

    Este asa delicat subiectul asta. Nu e vorba de ipocrizie, cel putin nu din partea mea, pot sa vorbesc despre subiect si sa accept crima care o presupune aceasta interventie, dar mi-e teama de reactiile unora atunci cand rostesti cu voce tare ceea ce gandesti.
    Eu intotdeauna am gandit avortul prin prisma varstei. Azi se incepe viata sexuala destul de timpuriu, ar trebui ca adolescentele sa duca sarcina pana la capat?
    Oarecum ne condamnam singuri la o lipsa a educatiei. Cine ne creste in primii 7 ani, o mama de 16 ani si o bunica de 40? Ce valori pot transmite ele?
    Si o sarcina nedorita la o studenta. Daca prioritar pentru ea este cartea, de ce sa aduca pe lume in copil care i-ar opri putin calea aleasa. Da, intr-adevar, ar fi trebuit sa nu ramana insarcinata, dar din punctul meu de vedere ar trebui sa se faca educatie sexuala in scoli, sa se faca in asa fel, incat tinerii, baieti si fete, sa fie constienti de ce presupune sexul, sarcina, cea mai grea, bolile infectioase, cele mai grave.
    Consilierea e deja tardiva, personal nu as vrea sa fiu fiica unei fete de 13 sau 16 ani.

    Apreciază

    • clau spune:

      da nu ai vrea sa fi copilul cuiva de 13/16 ani, dar ai vrea sa nu fi deloc?Si oricum cine te-ar intreba? Asta e si problema morala dreptul la viata al copilului din mama cine il respecta?
      Da ar trebui consiliere si moralitate constiinta printre tineri, nu e obligatoriu sa aiba relatii sexuale neadecvate varstei si responsabilitatilor pe care nu si le pot asuma…saraca a ramas gravida studenta, pai daca era chiar viata ei studiul se gandea inainte sa conceapa copilul. Nu e corect pentru ca tu femeie nu te-ai protejat, nu ti-a pasat,etc sa iei dreptul la viata al altcuiva, e imoral, incorect si ne mai si ofuscam daca zice cineva ca e crima, pai crima e, chiar daca o face o prietena sau o ruda…

      Apreciază

      • dunia spune:

        Nu mă întreabă nimeni, căci as alege sa nu fiu deloc. Câtă patima in nervi si in judecarea celorlalti, îmi pare rău, dar nu-l recunosc pe Dumnezeu in dumneavoastră.

        Apreciază

      • clau spune:

        Nu patima in nervi ci pentru adevarul nespus, pentru cei ce nu-i apara nimeni, cine esti tu om sa iei dreptul la viata al altui om?Chiar daca acel om se formeaza in tine…tocmai asta e diferenta intre oameni si animale, ratiunea.Ratiunea, constiinta trebuie sa iti spuna ca nu e corect asa doar ca sa-ti fie tie bine. Daca o studenta e asa aplecata spre scoala, de ce ar ceda instinctelor asa fara nici o asigurare?Aici trebuie sa intervina ratiunea care sa prioritizeze alegerile si care sa nu asculte doar de instinct ca asa fac si animalele, se conduc doar dupa instincte. Si nu am nervi sunt doar revoltata de ce usor intelegem noi societatea moderna avortul..cu femeia stapana pe trupul ei, pai cand a conceput copilul d c nu mai era stapana sa se infraneze sau sa se protejeze?Eu nu acuz pe nimeni, ba chiar am precizat poate si persoane apropiate mie au facut asta, dar trebuie sa stie ca au facut o crima, nu o operatie de scoatere a unui neg, sau doar si-au exercitat dreptul de a alege pt trupul lor.In rest eu nu cred ca am facut aprecieri referitoare la credinta ta sau ceva de genul..alta era discutia

        Apreciază

  4. moni stanila spune:

    inteleg din ce perspectiva pui problema si, din aceeasi perspectica, mi-am cerut iertare de la femeile care au trecut printr-un avort.
    pe de alta parte fiecare om viu e prin insasi existanta sa un argument impotriva avortului.

    cred ca eu intre neexistenta si mama de 16 ani, daca as fi eu copilul, as prefera varianta 2.

    eu nu m-am pronuntat impotriva avortului pana acum, dar respingerea vehementa a consilierii e o mare ipocrizie. fiindca oricum fiecare intelege exact ce e avortul, ori o spunem, ori nu.

    Apreciază

  5. cititor ce prefera sa ramana anonim spune:

    Si eu fumez dar prefer ca cei care imi spun sa ma opresc sa fie dintre cei care au fumat si au avut vointa sa se lase nu dintre cei care vorbesc din statistici. Imi asum toate pericolele fumatului, la fel ca si tine insa continui sa o fac stiind pentru mine care sunt beneficiile si pericolele la care ma expun.
    Si extrapoland femeile care au avortat stiu ele care sunt consecintele la care se supun. Nu iti imagina ca o femeie care a trecut prin acest lucru nu ramane cu o rana interioara de nevindecat sau merge mai departe in viata ca si cum avortul ar insemna o epilare definitiva la cosmeticiana. Si fiecare discutie radicala despre avort le zdruncina normalitatea in care au intrat uneori cu foarte multa greutate. Eu citesc ceea ce scrii tu si ma raneste pentru ca ma gandesc ca uite daca am fi aproape m-ai judeca in loc sa ma ajuti. Si unori femeile acestea au nevoie mai mult de sprijin din partea celorlalti decat de judecata. Pentru ca judecata reala oricum vine la sfarsitul vietii si judecatorul ce o va face oricum e mai important si mai aprig decat orice faptura. Si ma intreb cum vine: nu judeca ca sa nu fi judecat in tot contextul acesta.

    Apreciază

    • moni stanila spune:

      tocmai de aceea mi-am cerut iertare. in familia mea sunt femei care au nascut toti copiii, dar am pierdut femei dragi in familie din pricina avortului. si am suferit.
      judecata nu e impotriva omului. deci nu te-as judeca.
      cum spun sfintii parinti: judecati pacatul, nu pacatosul. eu asta am incercat. si de obicei am tacut despre acest subiect, dar acum am vrut sa ma pronunt impotriva unei noi ispite. femeile care vor proteste impotriva consilierii, nu cred ca sunt cele de care vorbesti.
      mai degraba cele care acum un secol strigau: afara legile din corpul nostru!
      pe de alta parte eu nu pot jura cu mana pe inima ca daca mi s-ar fi intamplat in anumite situatii sa raman insarcinata, as fi avut curajul sa nasc. nu stiu. deci nu ma consider o femeie care nu a avortat, fiindca nici nu am fost insarcinata.
      asta nu inseamna ca sunt fara pacat. si cum aceeasi sfinti parinti spun: pacatul cel mai mare e cel pe care il ai. deci nu iti sunt cu nimic superioara.

      Apreciază

  6. Foarte bun articolul. Mie nici formulările de genul „femeile vor să aleagă”, „femeile protestează” nu mi se par ok. Se acceptă pe nemestecate ideea că femeile în general sunt pro-avort (a fi „pro-alegere” înseamnă practic a fi de acord cu avortul, a-l susține ca opțiune legitimă), ceea ce nu este neapărat adevărat.

    Dunia, educația sexuală la vârste fragede așa cum se face în alte țări, cu încurajarea sexului protejat, duce tocmai la creșterea numărului de sarcini – din simplul motiv că tinerii cred că pot avea relații sexuale cu duiumul fără riscuri, nedându-și seama de rata de eșec a mijloacelor contraceptive. A se vedea Marea Britanie. A, și încă ceva: de ce se ia ca pe ceva de la sine înțeles ideea ca școala să educe adolescenții, când asta e treaba părinților? Pe urmă ne mirăm că unii tineri cresc ca niște sălbăticiuni.

    Apreciază

    • dunia spune:

      Nu putem sa ducem discutia asta la cei 7 ani de acasa. Si nu pot sa fiu de acord cu dumneavoastra, educatia sexuala din scoli atrage atentia asupra bolilor transmisibile sexual, nu ii asigura pe copii de o viata sexuala fara riscuri, din contra.

      Apreciază

  7. Cantemir spune:

    Propovaduitorii avortului vor legalizarea sa si dupa nastere. O sa se numeasca avort post-partum:
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/03/29/avortul-post-partum-de-la-infanticid-la-arta-jupuirii/

    Apreciază

  8. Eu nu cred că un duhovnic ar da cuiva binecuvântare pentru avort şi cred că nu numai femeile care avortează şi medicii care le operează sunt ucigaşi, ci şi toţi cei care nu au făcut tot binele pe care ar fi putut să-l facă.
    Îmi asum riscul să spun şi ceva despre fumat. Am cunoscut o
    doamnă tânără, care fusese fumătoare înrăită până când a ajuns la primul duhovnic. I-a spus şi că fumează. A întrebat-o dacă poate să se lase. I-a spus „Eu nu, dar Dumnezeu da.”. De atunci s-a lăsat.
    Hristos a înviat!

    Apreciază

  9. Iolanda spune:

    Scuze, apar si eu cu un comentariu la ani-lumina :). Spun din cele vazute/discutate la/cu femei apropiate mie: au voit sa faca avort, au fost la un pas, gandindu-se ca alta solutie pentru viata lor normala nu exista… Au plans, au desperat! Dar s-a intamplat la amandoua ca au trecut de cele 13 saptamanai, au nascut la termen copii frumosi, le-a fost cumplit de greu, dar niciuna nu regreta ca nu au facut avort atunci cand asta li s-a parut solutia. Vreau sa spun ca eu cred ca femeia care totusi, in ciuda desperarii, isi pastreaza copilul nu va regreta mai tarziu. Merita sa investesti intr-o viata! In fond, tu esti om mare, poti lupta, poti iesi invingatoare din orice situatie chinuitoare, planuri date peste cap si ce-o mai fi. Eh, experienta, deh! 🙂

    Apreciază

  10. Ana Maria spune:

    Sunt mai multe probleme legate de introducerea consilierii, si se refera la mai multe aspecte. Unul este problema numarului de zile, care intr-adevar face diferenta intre posibilitatea de a ti se face un avort, sau de a-ti fi refuzat pe motiv ca sarcina este prea inaintata. In al doilea rind, consilierea, asa cum este prevazuta in proiect, nu inseamna (doar) consiliere, ci inseamna criminalizarea mamei prin faptul ca avortul este echivalat cu o ucidere. Iar acest lucru face parte din „consiliere”. Discutia despre cit de om sau ce e fatul este una foarte complexa, si nu poate fi elucidata in coteva rinduri, asa ca nu am sa intru in ea. Dar un om care deja este format, exista, are sentimente, realizari, relatii, o viata, sperante etc. e, din toate punctele de vedere, mai mult decit o potentialitate cum e fatul. Viata mamei de deja viata realizata, viata fatului e o posibilitate. Sunt sigura ca femeile care decid sa faca avort nu o fac inima usoara si ca le-a luat mult timp de indoieli, angoase si suferinta pina sa decida sa faca avort. Procedura nu e ca taiatul unghiei, e una violenta asupra organismului si traumatica psihic. In prezent exista posibilitatea de a cere consiliere, daca persoana doreste sa isi clarifice lucruri sau sa discute cu cineva calificat despre asta. Nu vad niciun motiv sa primeasca o „consiliere” in care este criminalizata, marcata, violentata cu imagini false pretins produse de ecograf, de fat umanoid la 3 luni etc. Iar imaginea asta a femeii care e iresponsabila in comportamentul sexual si nu se gindeste la consecinte e una chiar iresponsabila si facuta de oameni care nu se gindesc la consecinte. Sunt multe imprejurari in care ajungi insarcinata, indiferent cite precautii iei, cit de morala esti etc. De exemplu, una dintre prietenele mele imi spunea ca atunci cind sotul ei doreste sa faca sex, o obliga sa faca acest lucru imediat, fara sa ii dea posibilitatea sa isi ia mijloace de protectie, si fara sa foloseasca el insusi prezervativ, fiindca asta ii „displace”. In acest context, cit de multa alegere si cit de iresponsabila este ea, daca ramine gravida? etc. etc. etc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s