dl. din Anglia

sâmbătă la atelierul de proză Vlad Ioviță, Radu Vancu a dat următoarea temă: după un început din Dumitru Crudu (Oameni din Chișinău), să vorbim de fericire și nefericire. Mie mi-a ieșit asta:

,, Pentru a-l întâlni pe dl. din Anglia, încă de pe la șase și jumătate, am ieșit în fața restaurantului cu un ștergar alb spânzurându-mi pe brațul stâng.,,

După cum înțelesesem de la directoarea mea, ștergarul ăsta ar fi trebuit să fie suficient ca el să mă recunoască. Bucuriile sunt mici, oamenii mărunți – spunea directoarea ori de câte ori i se părea că e liniște în jur.

Pentru mine, un tânăr plin de coșuri și speranțe, dl. din Anglia avea să fie duhul din lampa lui Aladin. El urma să aducă cu sine lumina! Și gândul ăsta mă încolăcea ca un ștergar scos din apă fiartă. Pentru că pe malul mării noastre, lângă restaurantul Steluța, fiecare tânăr sub 13 ani nu putea visa la altceva decât la ziua în care îl va căuta dl. din Anglia.

Cei care plecau cu el nu se mai întorceau. Și nici nu aveau de ce. Fiindcă dl. din Anglia era frumos. Avea părul blond și ochelari. Niște ochelari atât de frumoși. Iar gesturile lui erau așa de elegante. Mai ales că nu avea nici un coș. Frumusețea lui era unică deoarece doar el avea puterea de a ne smulge dintre alge și de-a ne duce în palatul luxos de la marginea orașului, pe care scria cu neoane roz: Anglia.

El venea în școala noastră doar o dată pe an. La ora de gimnastică. O lună mai târziu, directoarea îl chema pe vreunul din clasă, uneori și fete, și îl trimitea, cu un ștergar pe brațul stâng, în fața restaurantului Steluța. Noi urmăream de la distanță. Uneori treceau zile sau săptămâni fără ca dl. din Anglia să apară. Colegul ales stătea nemișcat de la răsărit până la apus. Apoi pleca acasă în hohote de plâns.

Noi, roși de invidie, jubilam. Deși ne dădeam seama că la un moment dat el va veni și toată mizeria colegului nostru se va transforma în ambrozie.

Când directoarea chema la sine vreun coleg, inima mea îngheța. Apoi exploda lovindu-mi coastele: BUM!

Eu nu știu nimic despre alt oraș.  Aici, pe malul mării noastre, nici un copil nu are părinți. Directoarea spune că venim din Eprubetă. Noi am căutat toate inscripțiile din oraș, dar Eprubeta n-am aflat-o. În afară de Steluța și de Anglia, aici nimic nu are nume. Pe noi ne recunosc după numere și ștergare. Numărul meu e 5.

Și eu sunt acum atât de fericit pe cât de nefericit am fost când l-au chemat pe 4. Mi se părea nedrept. Voiam și eu cât mai curând în Anglia. Poate Eprubeta se află acolo.

Iar înaintea lui 4 l-au chemat pe 3. Și atunci am suferit enorm. Am plâns câteva nopți în dormitorul comun. Din nas îmi ieșeau muci care se întindeau pe față și pe pernă, fiindcă nu voiam să afle ceilalți că plâng. Așa că nici nu îi inspiram brusc, nici nu foloseam batista.

Suferința mea era așa de adâncă! Noi, copiii, simțim toate altfel.

Zilele mergeam și intram în mare lăsând meduzele să își fixeze ventuzele pe buzele mele. Durerea era singura ieșire din suferință. Pedepsirea trupului pentru triumful sufletului.

Dar acum iată! Eu, numărul 5, cu ștergar alb pe brațul stâng, stau în față la Steluța cu toate pânzele ridicate spre Anglia. Unde cei care se duc nu se mai întorc. Fiindcă acolo e bine, acolo e Eprubeta, e lumina. Acolo fericirea e atât de mare încât numerele dinaintea mea nu s-au mai întors. Iar lumina din Anglia coboară violetă din neoanele roz peste oasele albe din jurul zidului.

Doamne, cum ar fi să moară omul cu inundația asta de încredere și bine până în vârful unghiilor.

Iar dacă dl. din Anglia nu va veni nici azi, nu voi plânge. Voi avea răbdare. Fiindcă de acum am fost ales, iar fericirea mea e deja deplină.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s