aseară zapam la tv. ajung la un post de aici care mai transmite din cînd în cînd de pe b1.
un tip, scriitor, de fapt critic – ca să facem o deosebire, declara ceva pe acolo. nu am dat sonor, dar am vazut frazele „importante” redactate în bara de jos. prima o blama pe ex-columbeanca, dar în următoarea….
…. scria ceva cam aşa „tablouri ale pictorilor celebri la wc doar la irinel am văzut”
uaauuuu!!! într-adevăr! cultură!
sărmanii pictori! oare ce hîrtie foloseşte irinel la budă? CR sau Polirom? sper că nu au ajuns pe la el cărţile charmides.
dogMatista 
criticii NU sînt scriitori! (iar unii nici măcar cititori nu-s)
ApreciazăApreciază
:))))))))))
ApreciazăApreciază
Ulise, James Joyce, fragment pag.80, ediţia 1984 🙂
„Aşezat pe scaunul găurit îşi desfăcu ziarul întorcînd foile peste genunchii dezgoliţi. Ceva nou, şi mai uşor. Nici o grabă. Să mai ţin niţel. Povestirea noastră cu premiu. Lovitura de teatru a lui Matcham. Scrisă de domnul Philip Beaufoy, clubul Playgoer, Londra. Onorariul de o guinee pe coloană a fost achitat autorului. Trei şi jumătate. Trei lire şi o treime. Trei lire treisprezece şilingi şi şase pence.
Citea liniştit, mai ţinîndu-se încă, întîi prima coloană, apoi începînd să-şi dea drumul, o începu pe a doua. Cam pe la jumătate, simţind cum îi cedează ultima rezistenţă, îşi lăsă intestinul să i se deşerte uşor, citind mai departe, citind încă, răbdător, constipaţia aceea uşoară de ieri mi-a trecut de tot. Sper că nu-i prea mare să-mi deschidă hemoroizii iar. Nu, tocmai cît trebuie. […]
Aş putea să scriu şi eu o schiţă. De domnul şi doamna L .M. Bloom. Să născocesc o povestioară despre un proverb care ? Pe vremea cînd încercam să-mi notez pe manşetă ce spunea ea cînd se îmbrăca. Nu-mi place să ne îmbrăcăm deodată.[…]
Rupse jumătate din povestirea cu premiu şi se şterse cu ea. Pe urmă îşi trase în sus pantalonii, îşi prinse bretelele şi se încheie. Trase de uşa şleampătă a privatei şi ieşi din semiîntuneric la aer curat.
În lumina vie, uşurat şi limpezit la trup, îşi examina cu grijă pantalonii negri, manşetele, genunchii, umflăturile din dreptul genunchilor. La ce oră e înmormîntarea ? Să văd în ziar.”
Cam aşa am înţeles eu 🙂 !
ApreciazăApreciază
Bolano, intr-un roman, vorbeste de un curent zis literar care presupunea contopirea fizica a adepţilor cu marile opere, in care includea si o poveste de genul…
🙂
ApreciazăApreciază