despre alinierea planetelor (acest text nu e o poezie)

cînd planetele aliniate vor bate din palme
la naşterea fiului meu
omul lumii noi
şi-al răsăritului invers
.
cînd Dumnezeu va arunca soarele
ca pe o minge de tenis în cealaltă parte a cerului
fiul meu va bate din palme
şi va rosti prima oară tata
.
îmi vei vedea ochii
şi nu vei spune
cine sunteţi / nu mă recunosc în voi
.
(scrisul închide cuvintele în morminte zugrăvite pe hîrtie/piatră/papirus, şi orice cuvînt nerostit e fără nici o putere, ameninţat de avort, dar tu să înţelegi, fă exerciţiul ăsta, spune cu glas tare fiecare cuvînt de care nu eşti sigur şi vei şti cînd minţi, e ca în jocul fetiţelor cu margaretele, vara, – mă iubeşte / nu mă iubeşte – apoi apropie-te de înţelegerea asta:

toată comunicarea internautică e trunchiată, şi poate tocmai pentru asta oamenii trişti vor să comunice aşa, noi oamenii, des, căutăm în tristeţe pe cel care nu este online, căutăm la alţii – o dată am dat un mass mai multor prieteni CĂUTAŢI-MĂ! MI-E FRICĂ DE ÎNTUNERIC, NU SE POATE SĂ FIU GRAS ŞI TRIST, doar că mie nu mi-a răspuns chiar nimeni şi nu aveam curajul să trec prin perete şi faţă în faţă cu moni să spun tu nu ai ştiut niciodată că omul trist îşi bea măduva din oase, nu am îndrăznit pentru că oricum ştiam că toate experienţele sunt o nouă tortură: pînă la urmă literele sunt diabolice, pentru asta au nevoie de contrast alb-negru ca să fie cît mai clare, vorbirea e alb pe alb / negru pe negru, dintotdeauna aşa: şi fiecare cuvînt pe care ni l-am spus a zidit în noi: eu am devenit catedrala lui Gaudi, tu templul maiaşilor; şi toţi se tem să vorbească de cuvinte fiindcă vor să rămînă minimalişti: darul are preţ prin dăruitor, spunea un prof de-al meu; şi îţi spun asta pentru că mă tem de cuvintele alb-negru / negru-alb – crede-mă alinierea planetelor e o prostie)
.
îmi vei vedea ochii
şi nu vei spune
cine sunteţi / nu mă recunosc în voi
.
cînd Dumnezeu va arunca soarele
ca pe o minge de tenis în cealaltă parte a cerului
fiul meu va bate din palme
.
cînd planetele aliniate vor bate din palme
la naşterea fiului meu
omul lumii noi
şi-al răsăritului invers

Anunțuri

5 Responses to despre alinierea planetelor (acest text nu e o poezie)

  1. vklvsk spune:

    Începi să mă sperii. Mişto textul:d

    Apreciază

  2. moni stanila spune:

    nu te speria 🙂
    ma bucur ca iti place

    Apreciază

  3. R.A.I. spune:

    Buna Moni!
    Daca nici asta nu mai e poezie…
    De fapt e o poezie-reflectie. Foarte tare! Cred ca te avantajeaza! Chiar! ai putea scrie o carte de reflectii! Doar sti! Daca tu vei tacea, pietrele vor vorbi!

    Apreciază

  4. moni stanila spune:

    nu intotdeauna cand vorbim in locul pietrelor ne iese. si in general nu prea iese.
    de-aia tac pietrele ca sa ne dam noi in stamba cu cat mai destepti ne credem.
    pietrele tac, iar altii impietresc la prostia noastra.
    nu e de vorbit in locul lor. 😛

    dar, peste toate, ma bucur ca ti-a placut.
    ps. nu am deloc credit pe cosmo

    Apreciază

  5. […] plăcîndu-ţi asta mult şi bine, de val: mi-am amintit că-s iubitoare, nedogmatică fiind : Moni Stănilă dixit – (…) toată comunicarea internautică e trunchiată, şi poate tocmai pentru asta oamenii […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s