poem despre lucrurile şoptite

între noi stau zece mii de oameni

deşi te văd deasupra tuturor – gol la fereastră

tu nu fumezi

n-ai fumat niciodată

 .

totuşi, la fereastră, gol, fumînd

 .

toate poveştile le-ai îmbrăcat

în haine

le-ai aşezat la geam

în ghivece

 .

în mine e un bazin

fără peşti

 .

fără vapoare

fără measje închise în sticlă

 .

ar putea fi întîmplător

 .

în mine oamenii îşi ling rănile

buza străpunsă a peştelui

 .

nu-mi spune nimic

 .

minutele îmi coboară pe umeri

ca nişte limacşi obosiţi

 .

sărută-mi mîinile sărută-mi mîinile

iar eu îţi voi atinge cu părul picioarele

Anunțuri

6 Responses to poem despre lucrurile şoptite

  1. serban oprea spune:

    foarte frumos..in mine e un bazin..fara pesti:)

    Apreciază

  2. moni stanila spune:

    hehe, ti-a placut? 🙂

    Apreciază

  3. Idila spune:

    „minutele îmi coboară pe umeri
    ca nişte limacşi obosiţi”
    asta îmi vibrează acum, dar şi imaginea, scena.Şi cred că îmi mai inspiră ceva, o stare de nobleţe.
    (salutări Moni)

    Apreciază

  4. moni stanila spune:

    multumesc si salutari lidia

    Apreciază

  5. raluthewriter spune:

    intre noi stau zece mii de oameni
    desi te vad deasupra tuturor…cred ca la asta se rezuma iubirea pana la urma, felicitari pt poem 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s