în puşcării doar oamenii mei
în tortură doar armata mea
morţii lor sunt soldaţii noştri – după intensitate

aiud – piteşti – gherla
însemne naţionale pentru regimentul întîi
4 spital

sursa foto aici

“

“

Un etaj mai jos, chiar sub biroul meu, e sala de repetiţii a celor de la Trigon

Mă invidiaţi?

Tot la noul job am primit de Crăciun un blog. El trebuie să crească mare şi să îmi reflecteze eforturile

Îl puteţi vedea aici

aici se văd jucăriile mele, lada de la tata mitru şi ciocolatele de la nico papp. cadoul de la / pentru sandu, deseară.

ăsta e bradul meu

cactusul de la tanti turi adus acum de la tomeşti

floarea de la mami – noctambula

crăciunelul care şi-a deschis primul boboc chiar azi

jucăriile de la jacob şi antonia. ghiciţi care de la cine.

poetul Ion Monoran a vorbit de la balconul Operei.

pe părintele Constantin Jinga l-am avut în 2002 profesor. a fost împuscat la revoluţie. a supravieţuit.

Sorin Leia a murit împuşcat în cap. era din Tomeşti.

Câţi eroi cunoaştem? Pe cîţi dintre ei i-am cunoscut.

Respect şi plecăciune tuturor.

Chiar dacă nu s-au schimbat foarte multe, ceea ce au făcut ei rămîne în inimile noastre. Curajul lor nu va fi şters.

PS Bruiaj, mulţumim pentru afiş, e f fain

acum doi ani eram la bucureşti să lansaz postoi parovoz. confesiunile dogmetistei.

anul trecut eram în ştefan-vodă să semnez cu sandu certificatul de căsătorie.

anul acesta sunt acasă. nu fac nimic. urmăresc bobocii crăciunelului. afară deja se întunecă. a fot senin. a fost cald. e ziua unchiului lui sandu.

sărbătorim un an de la faza legală.

noi de fapt am avut 3 nunţi: 4 septembrie, 9 octombrie, 27 noiembrie.

mâine e ziua taniei.

unul adevărat (sculptorul)

daca nu credeţi, verificaţi aici

şi dacă vă place, adăugaţi-l la lista voastră de bloguri.

azi sunt 40 de ani de când s-au căsătorit mami şi ticu. dacă nu sunt acolo să le duc nişte flori, le trimit online flori de primăvară.

ca să mai trăiască multe anotimpuri împreună!

şi un poem de dragoste

.

denie pentru sulamita

mă apropii de tine cu toate jivinele nopţii

îţi adîncesc cărările spre mare

spre locul unde apele ei sunt negre şi înalte

ca o frunte de zeu

ca Iisus o să păşeşti peste valuri

trupul mare şi alb

o să îl porţi spre ţărmul opus

unde te aşteaptă

jivinele nopţii îţi joacă în păr

sunt tobe cerceii tăi aruncaţi

printre scoici

şi noi dansăm

dansăm moartea ta şi bem

gurile noastre duhnesc a rachiu

nu vorbim limbi ştiute

cuvintele noastre

sunt răcnete

în noaptea asta vom rupe

braţele din jurul tău şi te vom

lega cu alge

te vom lua acasă

tîrîndu-te prin mare

şi armele noastre sunt ochii

aprinşi care taie

şi taie în carne

priveşte-te în faţă

priveşte-ţi pîntecul plin de ciment

aici

pe malul turcesc

acoperă-ţi pieptul

pune-ţi încălţări de oţel

plecăm acasă pe mare

dansez în jurul tău tăindu-mi

braţele bucată cu bucată

degetele mele mîngîie cîinii

ca nişte fulgi

dansează cu mine

şi jură-mi că mergem acasă pe mare

cu ochii noştri

care taie

şi taie în carne

uite