atenţie, vin!

dar nu la voi

eu prima dată în viaţă particip la facerea vinului

Limba în Republica Moldova

Înţeleg ce se aşteaptă de la un articol despre limba română în Basarabia. Voi începe cu altceva. Ştiu că, în general, basarabenii sunt criticaţi pentru modul în care vorbesc româna. Sunt puşi la punct pentru calchieri şi rusisme. Fiind stabilită de un an la Chişinău am avut ocazia să observ particularităţile limbajului dintre Nistru şi Prut. Ca absolventă de litere mă zgîrie în urechi o întrebare de genul “cum la tine?”, însă ca absolventă de teologie nu a putut să nu mă încînte savoarea unor expresii arhaice, uneori mai autentice decât omoloagele lor de peste Prut.
Chiar dacă mi s-a părut neobişnuită, nu pot să spun că m-a iritat chemarea unui chelner prin expresia: “Vă apropiaţi, vă rog?”. Deşi, în acelaşi timp, m-am speriat când – învăţată să dau mită – mi s-a spus: “Te apropii de un medic!”.
Pe de altă parte limbajul e distorsionat şi de aspectele politice. Noi spunem la Albiţa – limba română în Basarabia, iar la Leuşeni – limba de stat în R. Moldova. E o nuanţă, nu credeţi? Spunem la Timişoara – ei, basarabenii, iar la Chişinău – noi, moldovenii.
Impedimentul de bază, când te uiţi în Moldova la emisiuni gen “să vorbim corect”, îl constituie rusismele. Stabilim dacă un basarabean vorbeşte sau nu româna după nivelul de rusisme din vocabularul său. Apreciem literatura basarabeană ca fiind română, deşi – dacă e să ne raportăm la romanele tinerilor scriitori basarabeni, ele abundă în rusisme. Uneori chiar din titlu. Dacă i-am chestiona, probabil că şi-ar justifica opţiunea prin dorinţa de a reda cât mai obiectiv realitatea “basa”.
Şi din experienţa mea aici, vă spun că nici un basarabean, oricât ar sta în România şi oricât de corect ar vorbi româneşte, nu renunţă la unele cuvinte. Măcar înjurăturile, dar tot păstrează câte ceva.
E interesant că toţi considerăm autentic şi real, recunoscut de gramatică, mijlocul de îmbogăţire al vocabularului prin împrumuturi, că am umplut limba română de englezisme, că în DEX există nu doar cuvântul ştrimf – moştenit de la saşii noştri, dar şi cuvântul niznai, folosit frecvent în textele literare. (Citez din DEX: NIZNÁI adv. (Pop. și fam.) (…) a face pe niznaiul = a se preface că nu știe nimic. – Din rus. ne znaju „nu știu”.) Ca să nu mai vorbesc de faptul că în Banat auzi des despre oameni huieni la cap. Şi cred că doar la Chişinău putem descifra misterul acestei expresii, expresie pe care, de altfel, basarabenii nu o cunosc.
Deci, dacă e să mă exprim subiectiv, trăiesc la Chişinău, am învăţat ce înseamnă paţan şi nu mă deranjează. Am învăţat şi eu, ca mulţi români, să folosesc corect cuvântul ăla (cum se cheamă primul roman al lui Vakulovski). Ştiu şi eu să le spun ceva celor de pe stradă sau de la ghişee care îmi repetă “ia ni ponimaiu”, care refuză să îmi vorbească în română, dar refuză şi limba de stat, deci tot româna. Şi mai ştiu, ca toţi basarabenii, că pot spune şi băiat în loc de paţan, fără să îmi fie teamă că nu voi fi înţeleasă.
Problema e alta. Nu limba română în Basarabia, ci limba în Basarabia. Şi aici există două aspecte. Graduale. Să o luăm în ordine:
Mai întîi, aberanta impresie a unei limbi de stat, care se cheamă simplu limbă de stat. Problema e că limba (nerostită) română e explicată în dicţionarul lui Stati. Că paţan nu rămâne un simplu cuvânt pentru nuanţarea textelor literare sau a conversaţilor, ci caută să devină cuvânt moldovenesc.
Iar mai apoi, în vârful piramidei – şi când spun vârful piramidei mă gândesc la un vârf ascuţit care ne intră sub piele – e limba funcţionarilor publici, limba în care ni se vând ţigări, ni se livrează taxi-uri, ni se răspunde la Poşta Moldovei, ni se dau formulare la MAI (sau la bancă), ni se scoate sufletul. Nu limba română în Basarabia, ci limba rusă în toate instituţiile din Republica Moldova. Şi subliniez: nu rusa din cartierul Râşcani, dar rusa din instituţii, asta da, asta ne omoară, sau cum ar spune Dumitru Crudu “ne arde la ficaţi”.

PS. Acest articol este pentru concursul de care vă vorbeam. Limba română în Basarabia. Dacă vreţi să vă înscrieţi mai e timp. regulamentul pe www.blog-pentru-basarabia.ro. Şi de luni puteţi vota. Articolul care vi s-a părut mai reuşit. Aştept susţineri

capra vecinului

la orhei a fost foarte fain. aşa că am tras concluziile

aici

treaba cu mireasa atîrnată cu fundul pe cruce mi-a provocat (aproape) un şoc anafilactic. poţi să fii ateu, poţi să fii budist, dar respectul pentru ceilalţi rămîne (asta dacă nu eşti cretin).

pentru detalii despre deşănţarea mireselor

aici

iar capra de la Orheiul Vechi, aia drăguţă care nu sărea cu sînii pe cruce, o puteţi vedea mai jos (mîndră şi frumoasă; în cîmp, cum îi stă bine unei capre de invidiat)

în Timpul de săptămîna trecută

altceva despre spovedanie:

În urma articolului meu anterior despre spovedanie, m-am gândit să scriu despre consilierea psihologică, atât de apreciată în Occident. Cât despre alte opinii legate de tema dată, nu cred că e nici cazul, nici locul să pornim o dispută interconfesională… continuare

dar şi despre poli-ticienii / valenţii noştri:

De multe ori mă gândesc că etimologia cuvântului „politică” e o altă gogoaşă îndesată în guşa noastră de iubiţii politicieni. „Politică” s-a format din grecescul poleos, care însemna cetate. Dar tot am o bănuială că vine de la poli – mai multe. Mai multe feţe, mai multe minciuni, mai multe partide, mai multe… continuare

şi poza săptămînii:

ce mai fac

de o lună colaborez la timpul.
m-am gîndit să îmi trec şi aici articolele.
azi a aparut si un nou interviu cu mine.
“Moni Stănilă este o tânără scriitoare de la Timişoara, care s-a stabilit la Chişinău. A scos deja două volume, unul de poezie şi un jurnal de convertire. E prezentă în mai multe antologii. De un an, de când se află în R. Moldova, a reuşit să facă o mulţime de lucruri importante: s-a căsătorit cu scriitorul Alexandru Vakulovski, a lansat Cenaclul „Republica” şi, de curând, în fiecare vineri susţine o rubrică la TIMPUL. În tot ce face se resimte pasiunea ei pentru teologie, care nu e doar pasiune, ci chiar sensul vieţii. Nimic întâmplător, deoarece Moni Stănilă a făcut la Timişoara Facultatea de Filologie şi Teologie, iar la Sibiu şi-a susţinut şi masteratul în Teologie…
…. continuarea aici“

iar articolele mele de vineri le puteti citi pe linkurile de mai jos:

spovedania – taina vindecării sufletului

de ce beau moldovenii sau ce pasiuni avem

înapoi la comunism

trăim într-o ţară comunistă!

aceasta este ultima concluzie.

deşi cuişor

fratele lui pioneză

nu ştie dacă lucrurile ar fi stat la fel, în cazul în care aveau vîrsta necesară ca să voteze.

boboceii sunt de-asemenea trişti. ei nu înţeleg de ce toată lumea dă vina pe dobitoace…

şi ne transmit regretele lor alături de mesajul “viaţa merge înainte, trebuie să supravieţuim: COMUNIŞTIIIIILOOOOOR!”

 

deasemenea, boboceii consideră ca acest fapt nu va avea urmări deosebite în viitorul lor, fiind convişi că şi cu chirtoacă ar fi ajuns tot tuşoncă; însă pioneză, cuişor şi surioarele lor au decis că ceară cetăţenia română şi să o şteargă!

pentru asta au pornit în căutarea dovezilor apartenenţei la spaţiul ro. le puteţi ajuta?

 

cînd vîntul bate la antonesti…

de mărţişor ne întîlnim la….

aşteptată cu flori

ne-am întors acasă după un lung drum: sandu – spre român cu acte în regulă, eu – spre nevastă cu acte în regulă.

aveam emoţii. mă tot gîndeam dacă va fi totul aşa cum trebuie în apartament. fără explozii, fără inundaţii, fără viermişori la vreun borcănaş.

bineînţeles că îmi făceam griji şi pentru florile mele pe care le aşezasem cu ghivece cu tot în vase mari cu apă.

speram să fi rezistat, dar îmi luasem şi măsuri. adică o caserolă cu pui de cactuşi în rucsacul lui sandu. (pe ei îi puteţi vedea aici)

acasă toate mă aşteptau aşa cum le-am lăsat.

mai puţin cactusul de junglă, cunoscut la noi cu numele de crăciunel.

crăciunelul meu m-a aşteptat ca pe o adevărată doamnă:

cu flori

la cărţile săptămînii cu gheorghe erizanu

cam adormită, dar destul de prezentă

aici